Timpul trece, bratarile raman

 

Uneori se intreba de ce are atat de putine amintiri despre zilele cand era mica, insa uita repede si isi vedea de treaba. De data asta insa, parea mai hotarata decat de obicei. Fie pentru ca chiar era curioase, fie pentru ca trebuia sa astepte la masa dupa cineva, era singurul lucru interesant in acel moment.

Prima amintire era destul de sumara, fiind ea si mama ei impreuna intr-o camera. Nu isi amintea ce culoare aveau lucrurile sau ce facea, stia doar ca asta s-a intamplat. Sau asta a ajuns ea sa creada dupa atatia ani pentru ca nu avea o prima amintire.

La asta se adaugau alte mici fragmente cu ea alergand sau uitandu-se la pereti, insa una parea mai detaliata. Nu stia exact cati ani avea, probabil patru sau cinci, dar stia ca era in vizita la bunici. Ii placea sa mearga acolo pentru ca stia ca in aceeasi zi venea un baiat cu care se putea juca. Ar fi putut inventa o poveste emotionanta despre prietenie si copilarie, insa probabil ca singurul motiv pentru care se cunosteau era ca erau singurii copii si erau nevoiti sa se joace unul cu altul sau sa se plictiseasca.

Isi amintea ca venea din ce in ce mai des la bunici pentru ca parintii ei aveau des treaba si era mai usor sa o aduca acolo unde era in siguranta, iar cu timpul ea si baiatul au devenit cei mai buni prieteni. Bunica ei deja stia ca daca nu o gasea prin casa probabil ca era cu el si se jucau intr-un colt in care nu i-ar fi cautat nimeni.

Intr-o multime de astfel de amintiri care deveneau repetitive deja era o zi pe care abia acum si-o amintea. Era ciudat ca o uitase, pentru ca era probabil cea mai trista zi dintre toate. Nu isi amintea exact cand si cum se intamplase, stia doar ca baiatul a venit sa ii spuna ca era ultima oara cand va mai veni acolo, deoarece tatal sau era nevoit sa se mute in alt oras datorita locului de munca.

Pentru prima oara in intreaga ei viata pana atunci, chiar era trista. Inainte doar parea trista pentru a obtine o jucarie sau pentru a avea voie sa se duca la bunici, dar acum chiar era trista.Vazand asta, baiatul s-a apropiat de ea, i-a luat mana si i-a pus o bratara. Daca o sfoara rosie, probabil de la o jucarie, si litera B desenata pe o hartie si colorata cu galben erau o bratara, atunci asta primise. Uitandu-se in urma era un gest dragut si chiar se intreba ce se intamplase cu bratara.

dbc42

Daca isi amintea bine, tinuse bratara pentru cateva zile, apoi o pusese intr-o cutiuta pe care a gasit-o ani mai tarziu, cand deja uitase de ce o primise si o credea ca o facuse pentru mama ei de 8 Martie. Nu se gandea ca numele mamei ei nu incepea cu B sau ca ea nu facuse niciodata ceva la scoala de 8 Martie pentru ca mereu facea asta acasa.

In timp ce se gandea, a fost intrerupta de cineva. I-a luat cateva minute, insa si-a dat seama cine era in momentul in care s-a scuzat pentru intarziere si incepuse sa promita ca se va revansa. Abia atunci a inceput usor, usor sa revina la realitate.

In urma cu cateva zile, cauta o carte intr-una din bibliotecile din oras cand si-a auzit numele stigat de cineva. Credea ca era una din prietenele ei sau se gandea ca poate a facut ceva gresit si nu isi deadea seama, dar nu avea dreptate. Cel care o striga era un barbat pe care nu il mai vazuse niciodata. Desi nu stia de unde ii aflase numele, i se parea ceva cunoscut la el. A remarcat ca barbatul tinea in mana o bratara cu litera B si atunci a facut conexiunea.

Au stat de vorba putin si a aflat ce s-a intamplat dupa ultima amintire pe care o avea. El fusese nevoit sa plece impreuna cu familia lui la cateva sute de kilometri, dar dintr-un anumit motiv ramasese fixat pe bratara pe care o facuse cadou. Desi era un gest dragut pentru un baiat de cinci ani, simtea ca putea sa faca mai bine, asa ca si-a strans alocatia pe cateva luni si banii primiti de la bunici si a cumparat o bratara  . La fel ca si ea, a uitat pentru cativa ani de ce avea acea bratara si a crezut ca a primit-o de ziua lui in urma cu mult timp sau ca era a mamei lui, dar si-a adus aminte din intamplare de asta si norocul a facut sa dea peste ea din intamplare.

Ce nu stia el era ca si ea ii luase o bratara identica. Daca s-ar fi luat dupa numele de pe site, „Bratara litera decupata din aur”, nu ar fi parut special, insa pentru ei era. In cafeneaua in care s-a intalnit, ascultand o pasare undeva in fundal cantand in colivia ei, au realizat de ce fusesera cei mai buni prieteni.

Bijuterii din aur si argint -  Lovebird

Pentru fiecare, celalalt era singura persoana caruia i-ar fi facut cadou o bratara personalizata. Nu conta daca era personalizata de povestea lor sau de Lovebird, si chiar daca ar fi contat, probabil amandoi ar fi reusit sa uite dupa cativa ani, insa bratarile ar fi ramas tot acolo. Timpul trece, bratarile raman, iar Lovebird se asigura de asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s