Poate ca imbatranise, insa el ramanea primul telefon si nimic nu putea egala asta

-Pe vremea mea, nu se pomenise de asa ceva.

ComputerBlog.ro: review  blog

Asa isi incepea bunicul povestile. Fusese provocat de cei de la ComputerBlog.ro sa vorbeasca despre tineretea lui si zilele sale de glorie si de atunci devenise o traditie. El pusese bazele familiei si tot ceea ce aveau se datora lui.

De cate ori avea ocazia compara vremurile lui cu vremurile actuale.

-Fallout Shelter, Candy Crush si alte mii de jocuri. Pe vremea mea existau doar 4 jocuri si lumea era uimita: Snake II, Pairs II, Space Impact si Bantumi. Doar 4 jocuri si nu am auzit pe nimeni sa se planga de grafica sau ca e prea greu sau altceva. Ehe, alea da zile. Alea erau adevaratele zile.

Zi de zi, nepotii lui erau nevoiti sa asculte aceleasi povesti despre vremuri de mult apuse. Astazi vorbea despre aplicatii, maine despre faptul ca nu vedea rostul unei camere foto atunci cand ai deja un aparat foto perfect functional, peste cateva zile vorbea despre videoclipuri, iar luna viitoare nu intelegea de ce ai avea nevoie de un ecran color. Desi erau plictisiti de aceleasi povesti si aceeasi nostalgie, banuiau ca bunicul lor incerca doar sa mai scape de plictiseala. Dupa o cariera de peste 6 ani, ceva destul de rar in meseria sa, a fost nevoit sa se pensioneze, deoarece aparuse cineva care ii putea face treaba mai repede si mai bine.

-In ziua de astazi, lumea nici macar nu se uita la tine daca nu ai auzit de Youtube, Facebook si daca nu ai cateva mii de aplicatii. In tineretea mea, sa stii cum sa apelezi si sa trimiti era suficient pentru oricine si la inceput erai privit cu admiratie pentru ca puteai face asta. Acum, daca dureaza mai mult de doua secunde sa formezi un numar, toti se supara pe tine si se gandesc deja cum sa te inlocuiasca cu cineva mai bun si care poate face totul mai repede.

Asa isi petrecea zilele un Nokia 3310. Incepuse in 2000 si fusese laudat pentru tot ceea ce putea face, rezistenta lui era una legendara si inca mai auzea ca lumea il pomenea din cand in cand, iar el fusese primul telefon al posesorului sau. Din buzunarul blugilor si biroul de la locul de munca si acasa, locuinta lui se mutase intr-un sertar.

Fusese scos la pensie pe caz de upgrade, desi el se incapatana ca inca poate sa faca orice isi doreste posesorul sau. Poate ca nu avea camera video sau un ecran color sau mii de aplicatii si inca incerca sa se laude cu faptul ca avea doar 113 grame si ca era in forma, in timp ce nepotul sau Iphone 6s avea 143 de grame in ciuda tuturor antrenamentelor, insa el isi dorea sa creada ca e special.

Poate ca imbatranise, insa el ramanea primul telefon si nimic nu putea egala asta.

Anunțuri