Beck’s Gold, aurie, amaruie, lejera

A fost odata un imparat. Nu era un imparat magic, nu avea o mare armata, nu era de o frumusete legendara, nu era cel mai bun strateg, nu castigase sute de razboaie, nu avea nimic care sa il faca special pentru majoritatea.

Desi el nu parea sa iasa in evidenta prin nimic, reusise sa isi pastreze tronul si sa tina regatul sau in siguranta si pace. Totul se datora talentului sau de negociere. Chiar daca nu reusea mereu sa evite razboiul prin vorbe, o reusea prin stomac.

Daca nu reusea sa negocieze cu un alt imparat, lasa diplomatia in seama unui pahar de vin sau de bere. Nu existase nimeni care sa nu fi fost uimit de aroma bauturilor si sa decida ca nu se merita un razboi daca ar fi insemnat ca nu mai poate sta la acelasi masa cu imparatul.

Totul a mers bine ani intregi, insa intr-o zi, ceva ingrozitor s-a intamplat: un alt imparat nu a fost multumit de paharul sau de bere. Asa ceva era imposibil. Nimeni nu se asteptase ca asa ceva sa se intample si nu exista un plan de rezerva, iar asta insemna un singur lucru: razboi.

Desi majoritatea invitatilor sai primeau vinul sau berea direct din rezerva imparatului, el mai avea cativa asi in maneca. Sau, mai bine zis, mai avea cateva sticle in imparatie.

Pentru ca zeul vinului si zeul berii sa ii binecuvanteze imparatia cu recolte bogate si cu ingredientele necesare, exista o bere ceremoniala care era adusa drept ofranda acestora in cadrul unui ritual de care nu stiau decat foarte putine persoane, mai exact imparatul si primii producatori de bere din imparatia sa, insa acum nu mai era nevoie sa salveze doar recoltele, ci intregul teritoriu.

Imparatul nu a dat niciodata detalii despre locul in care se afla berea ceremoniala, insa ne-am putea imagina o pestera in care curge un parau si in mijlocul careia se afla o sticla de bere infipta intr-o piatra pe care numai cel ales o poate scoate si o poate savura. Sau poate un laborator in care se amesteca substante si prin alchimie se obtine berea. Putem doar sa ne imaginam.

Invitatul sau incepuse sa devina nerabdator si se pregatea sa plece si sa isi pregateasca trupele atunci cand imparatul a intrat in sala. I-a inmanat acestuia sticla de bere si l-a lasat sa o savureze, sa ii admire culoarea si orice alt criteriu ar fi gasit.

A asteptat in liniste, apoi a intrebat:

-Cum vi se pare?

-Aurie, amaruie, lejera.

-Doar atat puteti spune despre berea ceremoniala? Vorbim totusi de o bere pe care nu multi au avut ocazia sa o guste, chiar mai putini ii stiu numele, Beck’s Gold.

-Nu am fost niciodata priceput la a descrie lucruri. Lasand asta la o parte, nu mai bine am uita de razboi? Exista destule teritorii de cucerit, insa nu conteaza niciunul atata timp cat ai un prieten cu care sa savurezi un pahar de Beck’s Gold.

Imparatul incerca sa isi ascunda emotiile atunci cand si-a dat seama ca reusise. Legendele aveau dreptate. Beck’s Gold chiar te ajuta sa gandesti liber. Nu degeaba zeul berii isi luase titulatura de fresh thinker dupa ce isi primise prima ofranda.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s