Cea mai mare ora de sport

-Draga, am o surpriza pentru tine.

Ana era in bucatarie cand si-a auzit sotul intrand pe usa. Nu se astepta sa il vada atat de devreme acasa si era in urma cu multe lucruri, inclusiv cina cu care ar fi trebuit sa il astepte. Ar fi vrut sa se ascunda, dar nu avea cand sa o mai faca deoarece sotul ei tocmai intrase sa o caute.

-Aici erai.

-Ce cauti acasa atat de devreme? Credeam ca o sa apari peste cateva ore.

-Asa ar fi trebuit, insa am plecat mai repede de la birou. Ai uitat ce zi e astazi?

-10 iulie?

-Si ce s-a intamplat pe 10 iulie?

-Chiar nu iti amintesti?

-Nu, unde vrei sa ajungi cu ast…Stai, mi-am amintit. Astazi e aniversarea nuntii noastre.

-Exact, tocmai de asta ti-am adus un mic cadou.

I-a intins un afis putin mototolit, probabil pentru ca el se grabise sa ajunga acasa.

-Ce e cu afisul asta?

-Mai tii minte cum ne-am cunoscut?

-Am de ales? Reusesti sa imi amintesti de fiecare data cand ai ocazia. Noi doi ne-am cunoscut la gradinita cand aveam 5 ani. Tu alergai peste tot si orice lucru care putea sa semene cu un sport te implica pe tine. Doi copii jucau fotbal? Deveneau trei imediat ce ii vedeai. Doi baieti fugeau unul dupa altul? In urmatoarea secunda te tineai si tu dupa ei si nu ii lasai in pace pana nu se jucau si cu tine.

Mie nu imi placea deloc sa alerg. Eu preferam sa ma joc cu papusile, dar tu aveai alte planuri. Dintre toate fetele de acolo, m-ai ales tocmai pe mine. Si nu e ca si cum m-ai ales drept viitoarea ta mireasa sau altceva. Nu, tu m-ai vazut pe mine drept fata careia puteai sa ii iei papusile si apoi sa fugi cu ele cat puteai de repede.

-Si la inceput tu nu te-ai jucat cu mine. Tipai la mine sa iti dau papusile inapoi si apoi mergeai la doamna educatoare sa ii spui pentru a mia oara ca nu te las in pace.

-Si asta nu te-a oprit niciodata. Erai mereu pedepsit, dar tot nu ma lasai in pace. Pana la urma, m-am suparat rau pe tine si am vrut sa te trag de urechi, asa ca am inceput sa fug dupa tine. Si asa am ajuns sa imi petrec fiecare pauza fugind dupa tine in loc sa ma joc cu papusile pe care reuseam sa le iau inapoi de la tine.

Dupa ce am ajuns la scoala, nu te-ai oprit. Partea buna era ca nu imi mai luai lucrurile. Partea proasta era ca eu eram competitiva si tu insistent. Tu puteai sa alergi 100 de metri in 10 secunde? Trebuia sa vii si sa te lauzi si sa imi spui ca eu nu puteam face asta.

-Nu a fost chiar atat de rau.

-Daca stau sa ma gandesc, chiar nu a fost. Din cauza ta mi-a placut foarte mult ora de sport. Si tu ai stiut asta. De fiecare data cand urmareai ceva, asteptai sa vina ora de sport. Trebuia sa imi ceri tema la matematica? Urma sa ti-o dau daca erai mai rapid decat mine. Aveai nevoie de un partener pentru proiectul la biologie? Eu eram daca tu reuseai sa sari mai sus decat mine.

Pana si prima noastra intalnire a fost datorita orei de sport. Ai vrut sa ne intrecem de la o poarta la alta si tu lipisei de o bara un bilet pe care scria „Vrei sa mergi la un film cu mine?”.

-Da, inca regret ideea aia. Nu m-am gandit atunci cand de stupida a fost.

-Dar a fost din suflet.

-Ai fi putut sa accepti din prima, nu sa ma faci sa scriu 36 de mesaje si sa incerc primii doi ani de liceu sa te conving.

-Ce urmaresti cu toata povestea asta?

-Avand in vedere cat sport ai facut din cauza mea si cat de mult din copilaria noastra e ora de sport, ma gandeam ca am putea merge la cea mai mare ora de sport cu ocazia aniversarii noastre.

-Scuze, dar deja am o gramada de lucruri de facut maine.

Imediat ce ea a terminat de vorbit, el i-a luat telefonul de pe masa si a spus:

-Daca nu reusesti sa ma prinzi, facem cum vreau eu.

Chiar isi dorea sa ii poata da o palma uneori, insa stia ca asta nu rezolva nimic. Asa era firea lui. In plus, cea mai mare ora de sport insemna si ca poate sa se lauda cu victoria ei pana la urmatoarea idee de-a sotului ei. Asta insemna cam 10 minute, dar tot era ceva.

Rexona si MotionSense

Maria tocmai se trezise si deja regreta asta. Isi dorea sa fie si astazi sambata si sa poata sa doarma mai mult, insa era luni si trebuia sa fie un adult si sa se ridice din pat si sa faca toate lucrurile plictisitoare de adult. Nu erau chiar lucruri plictisitoare, deoarece ii placea meseria ei, insa asta nu conta.

S-a ridicat cu greu dupa 5 minute de lupta cu pernele si cu alarma telefonului, s-a dus in bucatarie sa isi faca o cafea si sa manance micul dejun, apoi a inceput sa se pregateasca sa inceapa ziua.

Dupa ce a facut un dus, s-a dus la dulapiorul de unde si-a luat deodorantul Rexona si muuuu…uuuu…uuulte alte lucruri pe care si ea se intreba cum le poate tine intr-un spatiu atat de mic. Pregatirea ei de dimineata probabil semana cu munca unui pictor avand in vedere munca necesara, insa nu avea ce face.

Dupa multe minute de chin si munca, era gata sa plece.

Masina ei era in service, asa ca trebuia sa ia tramvaiul. Asta sau sa mearga pe jos, insa probabil ca nu era o idee buna sa faca asta pe tocuri si probabil ca ar fi intarziat destul de mult. Stia ca va regreta decizia, insa nu avea ce face.

S-a urcat in tramvaiul destul de aglomerat si deja incepuse sa simta caldura. Era abia ora 9 dar deja stia ca o sa fie o zi calduroasa si deja se ingrozea cand se gandea cat de rau va transpira. Oamenii coborau si urcau, iar dupa 20 de minute a venit si randul ei sa isi continuie ziua.

S-a dat jos si a verificat cat de rau fusese drumul, insa, spre surprinderea ei, se simtea la fel de proaspata ca atunci cand plecase de acasa. Norocul ei, insa ziua abia incepuse si orice se putea intampla.

A ajuns la locul de munca si s-a dus cat de repede a putut in biroul ei pentru a scapa cat mai repede de ce avea de facut si sa se intoarca acasa la patul ei. Odata cu viata de adult realizase cat de mult ii placea somnul si probabil ca s-ar fi casatorit cu patul ei daca nu ar fi avut deja un sot.

In timp ce isi continua plictisitoarea si normala zi de munca, seful ei a intrat in birou. Nu a avut prea mult timp pentru a vorbi, a rezumat totul in „Sedinta importanta, tu prezinti”. In primele 10 secunde nici macar nu a reactionat. Incerca sa proceseze faptul ca avea cateva minute la dispozitie sa se pregateasca pentru o intalnire cu niste clienti importanti.

S-a ridicat repede si a incercat sa afle cat mai multe despre ceea ce avea de facut. A primit o mapa in care erau cateva informatii despre clientul lor si despre cum evoluase proiectul acestora. Era foarte emotionata si spera sa nu o dea in bara si sa se blocheze in mijlocul prezentarii.

Nici ea nu isi mai aminteste ce s-a intamplat exact, deoarece emotiile o copleseau. Singurele amintiri pe care le avea erau ea intrand in camera si uitandu-se la un grup de 15 barbati si femei care asteptau in liniste si ea iesind din camera dupa ce semnul ei i-a facut un semn ca ea si-a facut treaba.

Inca mai avea nevoie de putin timp sa se calmeze si se gandea cat de stresata fusese, insa, mai surprinzator decat ultima ora, se simtea in continuare proaspata. Nici nu isi putea da seama daca transpirase pana atunci.

Restul programului nu a avut nimic special. Si-a terminat partea dintr-un proiect mai mic si a plecat spre casa. Probabil ca inca un drum cu tramvaiul ar fi facut-o sa isi ia o zi libera, asa ca l-a sunat pe sotul ei sa o ia cu masina de la serviciu.

Sotul ei a zis ca urma sa intarzie 10 minute, asa ca a trebuit sa se uite la pereti si la ecranul telefonului din 5 in 5 secunde sperand ca cele 10 minute au trecut sau ca doar i se paruse ca nu isi incarcase telefonul si ca nu putea sa faca nimic pe el fara sa existe posibilitatea sa se stinga.

Intr-un final, a recunoscut masina sotului ei intrand pe strada si se bucura ca in sfarsit putea ajunge acasa. A deschis usa masinii, insa nu s-a putut aseza deoarece era un buchet imens de trandafiri pe scaun cu o eticheta cu numele ei. Atunci intelesese de ce el intarziase 10 minute.

Maria s-a trezit brusc la realitate in momentul in care a auzit pe cineva intreband daca se poate da la o parte pentru a trecere cu caruciorul. Probabil ca visase cu ochii deschisi in timp ce facea cumparaturile.

S-a uitat in fata ei si a vazut ca era in fata raionului cu produse de ingrijire persoanala, in dreptul deodorantelor Rexona. O hartie frumos colorata prezenta noua tehnologie MotionSense:

• Rexona este primul antiperspirant din lume care conține microcapsule activate de mișcare și îți asigură protecție eficientă și senzație de prospețime pe parcursul întregii zile.
• Pentru că susține un stil de viață activ, Rexona a creat MotionSense, o tehnologie inovatoare, cu microcapsule, ce se activează la fiecare mișcare.
• Cu cât faci mai multă mișcare, cu atât se eliberează mai multă prospețime. Microcapsulele cu parfum se sparg la fiecare mișcare pe care o faci, pentru ca tu să te bucuri de o senzație de prospețime îndelungată. Oricare ar fi pasiunea ta și orice ti-ai dori să realizezi, Rexona, cu tehnologia unică MotionSense, te ajută să faci faţă provocărilor fiecărei zile.

Infopgraphic-rexona-v5-medium

Probabil ca isi imagina cate lucruri ar fi putut face si ce viata interesanta ar fi putut avea. Pana atunci, ramanea cu viata ei care implica trezirea in fiecare dimineata, micul dejun, plecatul la locul de munca, 8 ore in care se gandea cat timp mai e pana cand poate pleca, cina si inapoi in pat.

Probabil ca nu ar fi devenit brusc capabila sa tina prezentari in fata clientilor si probabil ca sotul ei nu ar incepe sa ii aduca flori atat de brusc, insa merita sa incerce. Nu credea in puterea premonitiilor, dar credea in puterea Rexona.

Beck’s Gold, aurie, amaruie, lejera

A fost odata un imparat. Nu era un imparat magic, nu avea o mare armata, nu era de o frumusete legendara, nu era cel mai bun strateg, nu castigase sute de razboaie, nu avea nimic care sa il faca special pentru majoritatea.

Desi el nu parea sa iasa in evidenta prin nimic, reusise sa isi pastreze tronul si sa tina regatul sau in siguranta si pace. Totul se datora talentului sau de negociere. Chiar daca nu reusea mereu sa evite razboiul prin vorbe, o reusea prin stomac.

Daca nu reusea sa negocieze cu un alt imparat, lasa diplomatia in seama unui pahar de vin sau de bere. Nu existase nimeni care sa nu fi fost uimit de aroma bauturilor si sa decida ca nu se merita un razboi daca ar fi insemnat ca nu mai poate sta la acelasi masa cu imparatul.

Totul a mers bine ani intregi, insa intr-o zi, ceva ingrozitor s-a intamplat: un alt imparat nu a fost multumit de paharul sau de bere. Asa ceva era imposibil. Nimeni nu se asteptase ca asa ceva sa se intample si nu exista un plan de rezerva, iar asta insemna un singur lucru: razboi.

Desi majoritatea invitatilor sai primeau vinul sau berea direct din rezerva imparatului, el mai avea cativa asi in maneca. Sau, mai bine zis, mai avea cateva sticle in imparatie.

Pentru ca zeul vinului si zeul berii sa ii binecuvanteze imparatia cu recolte bogate si cu ingredientele necesare, exista o bere ceremoniala care era adusa drept ofranda acestora in cadrul unui ritual de care nu stiau decat foarte putine persoane, mai exact imparatul si primii producatori de bere din imparatia sa, insa acum nu mai era nevoie sa salveze doar recoltele, ci intregul teritoriu.

Imparatul nu a dat niciodata detalii despre locul in care se afla berea ceremoniala, insa ne-am putea imagina o pestera in care curge un parau si in mijlocul careia se afla o sticla de bere infipta intr-o piatra pe care numai cel ales o poate scoate si o poate savura. Sau poate un laborator in care se amesteca substante si prin alchimie se obtine berea. Putem doar sa ne imaginam.

Invitatul sau incepuse sa devina nerabdator si se pregatea sa plece si sa isi pregateasca trupele atunci cand imparatul a intrat in sala. I-a inmanat acestuia sticla de bere si l-a lasat sa o savureze, sa ii admire culoarea si orice alt criteriu ar fi gasit.

A asteptat in liniste, apoi a intrebat:

-Cum vi se pare?

-Aurie, amaruie, lejera.

-Doar atat puteti spune despre berea ceremoniala? Vorbim totusi de o bere pe care nu multi au avut ocazia sa o guste, chiar mai putini ii stiu numele, Beck’s Gold.

-Nu am fost niciodata priceput la a descrie lucruri. Lasand asta la o parte, nu mai bine am uita de razboi? Exista destule teritorii de cucerit, insa nu conteaza niciunul atata timp cat ai un prieten cu care sa savurezi un pahar de Beck’s Gold.

Imparatul incerca sa isi ascunda emotiile atunci cand si-a dat seama ca reusise. Legendele aveau dreptate. Beck’s Gold chiar te ajuta sa gandesti liber. Nu degeaba zeul berii isi luase titulatura de fresh thinker dupa ce isi primise prima ofranda.