Legenda bucatarului Vegeta

Se spune ca in anul 1958, romanii au vrut sa afle cine este cel mai priceput bucatar din intreaga tara. Fiecare regiune avea retetele ei, traditiile ei, ingredientele ei si bucatarii ei, mai renumiti sau mai necunoscuti, insa unul singur putea sa fie cel mai bun.

Cu mic cu mare, bucatarii din orase precum Bucuresti si Constanta, dar si bucatarii din sate micute de care nimeni nu mai auzise s-au adunat sa concureze unii cu altii. Poate ca in loc de sulite aveau linguri, in loc de scuturi aveau capacele oalelor si in loc de harti ale campului de lupta aveau carti de retete, insa pentru ei era un razboi continuu. Si nu cu un singur inamic, ci cu 1000.

Daca in razboi te astepti ca inamicul sa foloseasca bombardament aerian, artilerie, tancuri si mii de alte lucruri, aici te puteai astepta sa fii atacat cu un preparat traditional, cu ingrediente proaspete sau cu o reteta cu totul noua pe care trebuia sa o depasesti cat mai repede.

Aragazurile si cuptoarele functionau fara oprire, lingurile se invarteau si furculitele ajutau bucatarii sa deguste preparatele, peste tot era miscare datorita bucatarilor care uitasera de un ingredient si care uneori nu mai stiau unde se afla locul lor in multimea de sute de alti bucatari.

Poate ca era datorita gatitului, insa atmosfera era chiar incinsa. Timpul trecea, iar preparatele inceapeau sa treaca in farfurii, cuptoarele se opreau, bucatarii se spalau si isi asteptau randul pentru a primi o nota care insemna ca se vor duce acasa sau vor ramane pentru a lupta pentru titlu.

Juriul trecea de la un fel de mancare la altul, degustand si dezbatand pentru cateva minute si lasau in urma fie un om care sarea in sus de fericire fie un om care isi strangea cartile si ingredientele si pleca acasa.

Din mii, au ramas sute. Din sute, zeci. Din zeci, au ramas doar cativa. Iar din acei cativa, au mai ramas doar 2. Cei doi ajunsesera deja foarte cunoscuti. Unul din ei era cunoscut inca dinainte de concurs datorita unei experiente de zeci de ani in gatit si era vazut ca favorit. Celalalt era aproape necunoscut. Era cunoscut sub numele de Vegeta si cam atat lasase sa se stie despre el. Ceea ce il facea totusi pe Vegeta sa fie remarcat era faptul ca mereu lua nota maxima fara prea multe dezbateri.

Cei doi erau finalistii pentru cel mai bun bucatar al Romaniei si dupa 10 runde se aflau la egalitate. Au ajuns la a 11-a runda si ultima si aveau de preparat o supa. Adversarul lui Vegeta deja se vedea castigator, deoarece preparase supe in intreaga lume pentru persoane celebre si stia retete din o multime de bucatarii, de la europene la asiatice.

Desi nimeni nu observa, Vegeta si adversarul sau faceau exact aceleasi actiuni, sincronizati, insa ceva era diferit la Vegeta: in timp ce celalalt bucatar a plecat dupa cateva ingrediente de care avea nevoie pentru o reteta la care se gandise pe moment, Vegeta a luat un pliculet din care a luat ceva pentru a pune in supa.

Probabil nu surprinde pe nimeni ca Vegeta a castigat. A fost o victorie clara pentru al nostru Vegeta care era acum cel mai bun bucatar din Romania, insa inca nu se stia cum sa fie comemorat titlul lui.

Cel care a venit cu ideea a fost tot Vegeta. El castigase competitia datorita unei combinatii de legume si condimente pe care isi dorea ca toata lumea sa o foloseasca, crezand ca in fiecare persoana se afla un mic Vegeta care asteapta sa isi incerce talentul.

Desi multi au uitat de competitie, din titulatura de cel mai bun bucatar al Romaniei a ramas doar un pliculet care a ajuns in toata tara. Pliculetul, care la inceput se numea Vegeta 40, poarta impreuna cu el imaginea lui Vegeta care pare sa aprobe preparatele la care este folosita combinatia sa.

Vegeta poate ca a castigat competitia, insa nu s-a scris despre el. Nu au existat poeme, nu au existat cantece sau statui, asa ca Vegeta are nevoie de ajutor. Si a ales sa caute ajutorul la bloggeri.

fii blogger oficial vegeta

Dupa o astfel de legenda, motivele pentru ca cineva sa vrea sa fie blogger oficial Vegeta sunt prea multe pentru a fi enumerate, insa unul dintre ele ar fi ca bloggerul oficial Vegeta ar avea onoarea de a se mandri cu o astfel de poveste si cu mostenirea bucatarului Vegeta. Si poate avea o scuza sa gateasca putin mai mult. Probabil ca pana si bucatarul Vegeta ar vrea sa fie el bloggerul oficial, insa ne ramane noua responsabilitatea de a-i spune povestea mai departe, in scris sau in preparate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s