Quickmobile+Profitshare=Blogger+bani

Era deja ora 1 noaptea si sedinta nu se incheiase inca. Desi probabil ca se aflau acolo de cateva ore, nimeni nu se simtea obosit. In fond, nu puteau renunta acum. Nu pana cand planul de marketing nu era gata.

Asa arata unul din birourile celor de la Quickmobile in acel moment. Un grup de oameni care se uitau cu atentie la mai multe hartii care contineau grafice si o multime de cifre si care din cand in cand sopteau ceva unul spre celalalt pentru a primi aprobare sau dezaprobare pentru idea cu care veneau.

-Domnule, au trecut deja cateva ore.

-Da, mi-am dat seama in momentul in care telefonul meu a inceput sa se camufleze cu biroul si m-a facut sa cred ca l-am pierdut de cel putin 10 ori.

-Majoritatea incepem sa ramanem fara idei despre ce putem face. Ce propuneti sa facem?

-Pai, spuse seful putin confuz datorita oboselii, am putea folosi ideile pe care le-ati avut acum o ora, planul cu care ati venit la inceputul sedintei si sa ne mai concentram pe o parte din vechea strategie si lucrurile arata destul de promitator.

-Mai exista o optiune.

Nimeni nu a bagat in seama vocea care a spus asta pentru cateva secunde, mai exact pana cand si-au dat seama ca niciunul dintre ei nu era cel care vorbise. De unde venise vocea? Cine era si de cat timp se afla acolo? Ce voia?

-Repet, mai exista o optiune, insa trebuie sa ascultati cu atentie.

Vocea parea una desprinsa din filme, fiind foarte joasa si dandu-le tuturor un sentiment straniu.

-Noi am ramas de mult timp fara idei, deci ascultam.

-Strategia de a aduce produse disponibile in exlusivitate este buna si aduce publicitate, insa nu ajunge. Degeaba aveti produse care atrag atentia daca oamenii nu stiu unde le pot gasi. Aveti nevoie de o metoda de a promova cat mai bine site-ul si cred ca am optiunea perfecta. Trebuie doar sa semnati acest contract.

-Ce presupune contractul?

-Ca va veti vinde sufletul Diavolului.

Imediat ce ultimul cuvant s-a auzit a urmat un ras care a durat cateva secunde. Toti se asteptau deja sa vada o creatura rosie sau un spirit, ceva paranormal.

-Imi cer scuze, insa nu am putut continui. Trebuia sa va fi vazut fata.

-Cine sunteti dumneavoastra si ce cautati aici?

-Sunt reprezentantul Profitshare si am venit aici acum cateva ore sa discut cu dumneavoastra, insa de fiecare data cand incercam sa va atrag atentia dumneavoastra imi spuneati sa astept o secunda pentru ca erati atent la o idee de marketing.

-Si ce s-a intamplat cu acea voce joasa?

-Am stat acolo pentru cateva ore in liniste, trebuia doar sa imi dreg putin vocea. Acum sunt mai bine.

-Si de ce nu ati mai spus nimic?

-Nu am vrut sa va deranjez. Acum ma ascultati pentru a incheia contractul dintre Quickmobile si Profitshare?

-Daca tot am inceput discutia, cred ca puteti continua.

-Asa. Profitshare va propun ca dumneavoastra sa apelati la ajutorul bloggerilor. Asa, in loc de un departament de 10 oameni care se gandesc la publicitate, veti avea sute, mii de persoane cu gandiri diferite.

-Si cum ii vom convinge?

-Simplu. Le vom spune ca vor putea obtine bani din asta.

-Si chiar pot?

-Da. Prin intermediul Profitshare, bloggerii au ocazia de a promova pe blogul sau site-ul lor produsele anumitor brand-uri, iar cand un cititor cumpara un produs prin intermediul blogului lor, o parte din suma cheltuita de el pe acel produs ii revine bloggerului. Cu alte cuvinte, ei va promoveaza produsele si pot primii bani din asta. Dumneavoastra vindeti, ei castiga bani, toata lumea este fericita. Mai pe scurt, Quickmobile+Profitshare=Blogger+bani

-Si de ce nu semnam mai repede contractul asta?

-Asta ma intreb si eu de cateva ore…

Gama QuickMobile include peste 6000 de produse disponibile online de la circa 200 de branduri internaționale premium. Mai mult, QuickMobile oferă comisioane ce depășesc media oferită de advertiserii IT&C din rețelele de marketing afiliat, respectiv 3% pentru Telefoane și Tablete, 10% pentru produsele din categoria Gadgets, 20% pentru articolele din categoria Accesorii, 20% pentru produsele din categoria Branduri de lux.

Legenda bucatarului Vegeta

Se spune ca in anul 1958, romanii au vrut sa afle cine este cel mai priceput bucatar din intreaga tara. Fiecare regiune avea retetele ei, traditiile ei, ingredientele ei si bucatarii ei, mai renumiti sau mai necunoscuti, insa unul singur putea sa fie cel mai bun.

Cu mic cu mare, bucatarii din orase precum Bucuresti si Constanta, dar si bucatarii din sate micute de care nimeni nu mai auzise s-au adunat sa concureze unii cu altii. Poate ca in loc de sulite aveau linguri, in loc de scuturi aveau capacele oalelor si in loc de harti ale campului de lupta aveau carti de retete, insa pentru ei era un razboi continuu. Si nu cu un singur inamic, ci cu 1000.

Daca in razboi te astepti ca inamicul sa foloseasca bombardament aerian, artilerie, tancuri si mii de alte lucruri, aici te puteai astepta sa fii atacat cu un preparat traditional, cu ingrediente proaspete sau cu o reteta cu totul noua pe care trebuia sa o depasesti cat mai repede.

Aragazurile si cuptoarele functionau fara oprire, lingurile se invarteau si furculitele ajutau bucatarii sa deguste preparatele, peste tot era miscare datorita bucatarilor care uitasera de un ingredient si care uneori nu mai stiau unde se afla locul lor in multimea de sute de alti bucatari.

Poate ca era datorita gatitului, insa atmosfera era chiar incinsa. Timpul trecea, iar preparatele inceapeau sa treaca in farfurii, cuptoarele se opreau, bucatarii se spalau si isi asteptau randul pentru a primi o nota care insemna ca se vor duce acasa sau vor ramane pentru a lupta pentru titlu.

Juriul trecea de la un fel de mancare la altul, degustand si dezbatand pentru cateva minute si lasau in urma fie un om care sarea in sus de fericire fie un om care isi strangea cartile si ingredientele si pleca acasa.

Din mii, au ramas sute. Din sute, zeci. Din zeci, au ramas doar cativa. Iar din acei cativa, au mai ramas doar 2. Cei doi ajunsesera deja foarte cunoscuti. Unul din ei era cunoscut inca dinainte de concurs datorita unei experiente de zeci de ani in gatit si era vazut ca favorit. Celalalt era aproape necunoscut. Era cunoscut sub numele de Vegeta si cam atat lasase sa se stie despre el. Ceea ce il facea totusi pe Vegeta sa fie remarcat era faptul ca mereu lua nota maxima fara prea multe dezbateri.

Cei doi erau finalistii pentru cel mai bun bucatar al Romaniei si dupa 10 runde se aflau la egalitate. Au ajuns la a 11-a runda si ultima si aveau de preparat o supa. Adversarul lui Vegeta deja se vedea castigator, deoarece preparase supe in intreaga lume pentru persoane celebre si stia retete din o multime de bucatarii, de la europene la asiatice.

Desi nimeni nu observa, Vegeta si adversarul sau faceau exact aceleasi actiuni, sincronizati, insa ceva era diferit la Vegeta: in timp ce celalalt bucatar a plecat dupa cateva ingrediente de care avea nevoie pentru o reteta la care se gandise pe moment, Vegeta a luat un pliculet din care a luat ceva pentru a pune in supa.

Probabil nu surprinde pe nimeni ca Vegeta a castigat. A fost o victorie clara pentru al nostru Vegeta care era acum cel mai bun bucatar din Romania, insa inca nu se stia cum sa fie comemorat titlul lui.

Cel care a venit cu ideea a fost tot Vegeta. El castigase competitia datorita unei combinatii de legume si condimente pe care isi dorea ca toata lumea sa o foloseasca, crezand ca in fiecare persoana se afla un mic Vegeta care asteapta sa isi incerce talentul.

Desi multi au uitat de competitie, din titulatura de cel mai bun bucatar al Romaniei a ramas doar un pliculet care a ajuns in toata tara. Pliculetul, care la inceput se numea Vegeta 40, poarta impreuna cu el imaginea lui Vegeta care pare sa aprobe preparatele la care este folosita combinatia sa.

Vegeta poate ca a castigat competitia, insa nu s-a scris despre el. Nu au existat poeme, nu au existat cantece sau statui, asa ca Vegeta are nevoie de ajutor. Si a ales sa caute ajutorul la bloggeri.

fii blogger oficial vegeta

Dupa o astfel de legenda, motivele pentru ca cineva sa vrea sa fie blogger oficial Vegeta sunt prea multe pentru a fi enumerate, insa unul dintre ele ar fi ca bloggerul oficial Vegeta ar avea onoarea de a se mandri cu o astfel de poveste si cu mostenirea bucatarului Vegeta. Si poate avea o scuza sa gateasca putin mai mult. Probabil ca pana si bucatarul Vegeta ar vrea sa fie el bloggerul oficial, insa ne ramane noua responsabilitatea de a-i spune povestea mai departe, in scris sau in preparate.