DDD, firma deratizare care ne scapa de soareci

Generaul astepta raportul. Trebuia sa stie cu ce are de-a face si strategia de care avea nevoie pentru a cuceri teritoriul. Pornisera de la un loc mic, asemeni Imperiului Roman, si acum aveau de gand sa faca un imperiu al lor. Dupa ce vor cuceri cladirea, va incepe Imperiul Sobolanian.

Cladirea fusese incercuita din toate colturile camerei si din fiecare perete si acum asteptau sa isi declare stapanirea, insa nu erau siguri de ce aveau sa gaseasca in ultimele lor lupte. Aveau un efectiv destul de numeros si puteau face multe, insa la fel de multe se puteau intampla.

Soldatul plecat in recunoastere nu se mai intorcea, iar generalul devenea nervos. Ce era de data asta? In timp ce se gandea la situatii din ce in ce mai imposibile, soldatul a intrat in biroul lui, incercand sa isi recapete rasuflarea dupa ce, probabil, a alergat cat a putut de repede pana acolo. Fie isi dorea sa anunte victoria lor mai repede si predarea fostilor stapani ai cladirii, fie ceva se intamplase.

-Generale…am, am venit sa raportez. Am fost in recunoastere si am analizat fiecare camera a cladirii, fiecare perete si cred ca acum stiu ce se afla dincolo de acea usa.

-Spune-mi tot ce stii.

-Am plecat in recunoastere imediat ce m-ati trimis. Trebuia sa reusesc sa analizez orice factor ce ne-ar putea impiedica victoria si cucerirea acestui teritoriu. Am inceput cu bucataria, camera noastra de provizii. Soldatii continuau sa gaseasca urme ale existentei mancarii, probabil negijenta proprietarilor, si asteptau sa afle exact unde se afla sursa principala. Pana atunci, se multumeau cu ceea ce gaseau si continuau sa pregateasca necesarul de razboi.

Am continuat cu a doua camera, numita sufragerie. Aici nu era prea mare curatenie si multi dintre soldati isi luasera o zi libera aici si se bucurau de conditii perfecte. Nu ii pot invinovati, si eu as face la fel in locul lor. Chiar daca victoria pare iminenta, clar nu vom da astazi acea batalie despre care se va vorbi in viitor.

Baia si dormitorul se aflau in aceeasi situatie. Peste tot avem soldati care monitorizeaza si de la care am strans date. Proprietarii nu fusesera vazuti inca si erau deja doua zile in care noi stapaneam teritoriul temporar. Totul parea mult prea frumos. Am adunat toate datele si am venit cat am putut de repede pana aici.

M-a gandit sa gasesc o scurtatura si am mers prin Peretele Principal, insa clar drumul nu a fost mai scurt. Foarte multi din soldatii nostri se plimbau acolo si parea ca ceva s-a intamplat. Ii intrebam ce ii sperie, insa nimeni nu era in stare sa imi raspunda. M-am gandit sa vad care e problema si am mers in directia de care ei fugeau.

Generale, am luptat in majoritatea bataliilor si am vazut batalii stranse in care am pierdut multe trupe, insa nu eram pregatit pentru asta. Erau probabil zeci de soldati care pierisera in batalie. Nu imi putea da seama ce putea provoca asa ceva, apoi am vazut un steag. Nu il voi uita vreodata.

Era steagul DDD. Cea mai mare firma deratizare vazuta de noi pana acum. Sobolani, soareci, nimeni nu le scapa. Profesionalism, eficienta, intr-un cuvant, DDD. Ce putem face?

-DDD ai spus?

Generalul si-a dat jos palaria.

-Nu putem decat sa fugim. Nu exista daunatori care sa poata sa li se impotriveasca. DDD sunt mult prea puternici. Ordona retragere si sa lasam orasele in pace. Doar asa putem fi siguri ca scapam de cei de la DDD.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s