Romanda, casa cu tigla

Se plimba prin viscol si se intreba cat timp trecuse. In realitate, mergea de o ora. In mintea lui, mergea de o zi. Nu isi putea da seama de distanta parcursa, timpul care s-a scurs sau locurile pe langa care a trecut. In jurul lui era acelasi lucru: alb. Mult alb si cateva case care se repetau. Din fiecare casa mai ramasese doar structura de lemn.

Una din acele case probabil era chiar casa lui. Isi amintea cum acoperisul zburase si frigul pusese stapanire pe casa. Iesise in acelasi timp cu alte sute de oameni si probabil ca mergea pe langa o parte dintre ei, insa nu ii putea vedea. Nu stia unde se duce, ce va face si ce va gasi. Nu prea avea de ales. Nu putea sta pe loc si nu avea unde sau la ce sa se intoarca.

Se uita la locul in care trebuia sa fie acoperisul unei case. Se gandea cum arata acest acoperis. Poate ca era rosu. Poate ca era albastru. Poate ca era verde. Poate ca ar fi fost salvat daca se folosea o invelitoare metalica…Sau poate ca totul urma sa fie pierdut.

Se uita la urmatoarea. O casa mare, spatioasa. Acum, ce-i drept, era chiar foarte spatioasa pentru vantul care trecea pe acolo. Nu mai ramasese nimeni care sa se bucure de ea. Oare proprietarii au avut tigla Novatik? Hm, probabil ca nu. Poate ca inca ar mai fi existat acel acoperis.

A repetat aceeasi gandire pentru toate celelalte case intalnite in urmatoarea ora. Acolo niste tigla cu piatra, dincolo niste tigla Gerard, trei case mai la stanga tigla Ruukki si totul ar fi aratat ceva mai bine. Poate ca acolo nu ar mai fi gasit frig.

Se plimba deja de cateva ore si isi dorea ca totul sa fie un vis. Se gandise mai bine si credea ca avea nevoie de putina odihna. Urmatoarea casa, cu sau fara acoperis, va fi a lui pentru cateva ore. Cu capul in pamant, aproape ca s-a tarat spre acel taram al fagaduintei.

A incercat sa atinga structura pentru a se sprijini, insa nu o simtea. Simtea altceva. A ridicat capul si a vazut o casa neatinsa. Vantul parea sa fuga de ea si frigul o ocolea cu grija.

Avea halucinatii. Nu se putea asa ceva. Probabil ca mintea lui incerca sa ii arate o casa parasita mult mai frumoasa pentru ca el sa adoarma mai repede. Nu era posibil.

A batut usor la usa, insa aceasta s-a deschis singura si o senzatie de caldura l-a inconjurat imediat. A intrat cu grija si a inchis usa repede. S-a intors si a ramas uimit. Nimic nu era atins, intr-o camera ardea un foc jucaus si in bucatarie vedea o farfurie plina cu mancare aburinda.

Toate acestea si multa liniste. Nu era nimeni in jurul lui. S-a gandit sa mearga sa se incalzeasca putin, apoi sa manance si, la final, sa gaseasca dormitorul si sa uite de tot ceea ce s-a intamplat.

In drumul sau spre foc, a vazut un tablou pe perete. Nu era vreo pictura, era doar urmatorul text:

ROMADA este cunoscută ca una dintre firmele reprezentative din piaţa de sisteme de învelitori metalice şi aceasta datorită cărţii sale de vizită: calitate, preţ, promptitudine. ROMADA este distribuitor autorizat pentru RUUKKI, GERARD, MEGAPROFIL, FAKRO si VELUX.

Nu i-a dat prea mare atentie, deoarece corpul sau ii cerea destula atentie. Si-a indeplinit primul scop si s-a dus in bucatarie. Pe langa mancare suficienta pentru multe zile, a mai gasit inca un tablou asemanator celui anterior, pe care scria:

Tigla metalica Novatik de la Romanda

Se repeta acel nume, Romanda. Parea un nume bun pentru casa. Daca avea de gand sa faca o harta, acel loc va purta numele de Romanda, casa cu tigla.

A mancat in graba, grabit mai mult de somn decat de propria vointa si s-a indreptat spre dormitor. Inainte de a uita de tot ce il inconjura, a inceput sa verifice peretii. Acestia erau de un alb imaculat care i-a adus un fior pe sira spinarii, amintindu-i de ceea ce se afla in afara peretilor casei Romanda.

S-a pus in pat, a luat o patura si, chiar inainte de a inchide ochii, a vazut ca pe tavan era scris, destul de mic:

Membrana delta de la Romanda

Inainte sa isi poata da seama de ceea ce se intampla, a adormit.

In secunda urmatoare, s-a trezit si s-a ridicat imediat, hotarat sa afle totul despre casa Romanda. In loc sa dea de tavanul misterios si de restul casei, s-a trezit in patul lui. Afara cadea primul fulg de zapada, iar el adormise in casa lui acoperita cu tigla metalica montata de Romanda.

Nu ii mai era frica de nimic. Stia ca din casa Romanda ramasese macar acel acoperis salvator si spera ca mai putea visa inca o vizita acolo pentru a ajuta si alti visatori rataciti sa isi gaseasca acoperisul perfect. Sau macar niste tigla de la Romanda.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s