#BeUnforgettable

A inceput sa scrie prima linie. Programul nu urma sa fie usor, insa se pregatise toata viata pentru asta. Nu putea da gres.

Vedea cum fiecare linie se completa, vedea sute, mii de cifre care apareau pe ecran, unindu-se intr-un intreg. Linia 150, linia 151, linia 250, linie 500, linia 1000. Programul era mai mare decat tot ceea ce facuse pana in acel moment.

A scris ultima linie, linia cu numarul 250.000. A salvat pentru ultima oara acea parte. Numerele nu mai curgeau pe ecran momentan. Le urmarise in permanent si incerca sa creioneze ceea ce ele vor reprezenta ca un total. Aici a facut greseala.

Dupa ce a terminat „creierul”, a uitat sa verifice.  A mai completat cateva linii in urma carora o secventa binara a aparut si a disparut la fel de repede, apoi a continuat cu a doua etapa.

A inceput sa lucreze la partea grafica. Cateva linii aici, alte linii in partea asta. Pentru un cerc mai am nevoie de 5 linii de cod la prima etapa, pentru un patrat de inca 2. Nu pot sa pun curba asta acolo fara inca 10 linii. Nu stia sigur daca el lucra la etapa a doua, la prima, la intregul proiect sau la nimic. Stia doar ca mai avea nevoie de inca 3 linii la cod si de inca 4 detalii grafice.

Dupa multe eforturi, totul incepuse sa prinda contur. Partea grafica deja parea aproape perfecta, codul fusese modificat de mai multe ori decat erau linii in el si mai avea nevoie de un singur click. Era la un click distanta de final. S-a oprit o secunda pentru a vedea intreaga sa munca, pentru a-l admira pe El.

Lucrase la barbatul perfect timp de cateva luni. Sau poate doar cateva ore, nu stia sigur. Vazuse prea multe numere pentru a fi sigur de cele reale. Lucrase la barbatul perfect si era pregatit pentru ultimul click. A apasat incet si a inchis ochii.

In clipa urmatoare, atunci cand a deschis ochii, nu a fost intampinat de un model perfect, o combinatie intre cod si grafica, ci de o eroare. Modelul sau nu era perfect. Modelul sau nu era nici macar un model. Era inca un prototip.

Dupa atatea mii de linii, atatea sute de mii de detalii, o eroare. Nu era posibil.

Nu era posibil, insa vedea acel imposibil in mijlocul ecranului spunand ca munca sa nu era gata, poate chiar ca munca sa nu incepuse inca.

Trebuia sa fie o greseala in cod. A inceput sa modifice linii, sa le stearga, sa adauge altele, sa simplifice, sa complice, insa a primit o eroare, o eroare, o eroare, o eroare, o eroare. Aceeasi eroare de fiecare data.

Trebuia sa fie ceva legat de fisierele folosite. Poate ca „mostenirea genetica” a barbatului nu era completa. A inceput sa modifice culoarea parului, culoarea ochilor, inaltimea, a lucrat la orice detaliu al aspectului, insa nu gasea nimic.

Atunci si-a dat seama de greseala. A tastat repede: #BeUnforgettable si a apasat inca o data butonul. Era ultima sansa.

S-a intors imediat si a iesit. Nu isi dorea sa afle atunci. Avea nevoie de o gura de aer.

Gura de aer s-a intins de la o secunda la o ora, insa nu putea fugi de prototip. S-a intors in camera incet si s-a asezat la calculator. Pe monitor il astepta un model perfect care parea sa inceapa sa se imbunatateasca singur.

Imbracat la costum, proaspat ras, ingrijit, cu ochi albastri, il privea incet. Era rezultatul sau si era de neuitat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s