Romanda, casa cu tigla

Se plimba prin viscol si se intreba cat timp trecuse. In realitate, mergea de o ora. In mintea lui, mergea de o zi. Nu isi putea da seama de distanta parcursa, timpul care s-a scurs sau locurile pe langa care a trecut. In jurul lui era acelasi lucru: alb. Mult alb si cateva case care se repetau. Din fiecare casa mai ramasese doar structura de lemn.

Una din acele case probabil era chiar casa lui. Isi amintea cum acoperisul zburase si frigul pusese stapanire pe casa. Iesise in acelasi timp cu alte sute de oameni si probabil ca mergea pe langa o parte dintre ei, insa nu ii putea vedea. Nu stia unde se duce, ce va face si ce va gasi. Nu prea avea de ales. Nu putea sta pe loc si nu avea unde sau la ce sa se intoarca.

Se uita la locul in care trebuia sa fie acoperisul unei case. Se gandea cum arata acest acoperis. Poate ca era rosu. Poate ca era albastru. Poate ca era verde. Poate ca ar fi fost salvat daca se folosea o invelitoare metalica…Sau poate ca totul urma sa fie pierdut.

Se uita la urmatoarea. O casa mare, spatioasa. Acum, ce-i drept, era chiar foarte spatioasa pentru vantul care trecea pe acolo. Nu mai ramasese nimeni care sa se bucure de ea. Oare proprietarii au avut tigla Novatik? Hm, probabil ca nu. Poate ca inca ar mai fi existat acel acoperis.

A repetat aceeasi gandire pentru toate celelalte case intalnite in urmatoarea ora. Acolo niste tigla cu piatra, dincolo niste tigla Gerard, trei case mai la stanga tigla Ruukki si totul ar fi aratat ceva mai bine. Poate ca acolo nu ar mai fi gasit frig.

Se plimba deja de cateva ore si isi dorea ca totul sa fie un vis. Se gandise mai bine si credea ca avea nevoie de putina odihna. Urmatoarea casa, cu sau fara acoperis, va fi a lui pentru cateva ore. Cu capul in pamant, aproape ca s-a tarat spre acel taram al fagaduintei.

A incercat sa atinga structura pentru a se sprijini, insa nu o simtea. Simtea altceva. A ridicat capul si a vazut o casa neatinsa. Vantul parea sa fuga de ea si frigul o ocolea cu grija.

Avea halucinatii. Nu se putea asa ceva. Probabil ca mintea lui incerca sa ii arate o casa parasita mult mai frumoasa pentru ca el sa adoarma mai repede. Nu era posibil.

A batut usor la usa, insa aceasta s-a deschis singura si o senzatie de caldura l-a inconjurat imediat. A intrat cu grija si a inchis usa repede. S-a intors si a ramas uimit. Nimic nu era atins, intr-o camera ardea un foc jucaus si in bucatarie vedea o farfurie plina cu mancare aburinda.

Toate acestea si multa liniste. Nu era nimeni in jurul lui. S-a gandit sa mearga sa se incalzeasca putin, apoi sa manance si, la final, sa gaseasca dormitorul si sa uite de tot ceea ce s-a intamplat.

In drumul sau spre foc, a vazut un tablou pe perete. Nu era vreo pictura, era doar urmatorul text:

ROMADA este cunoscută ca una dintre firmele reprezentative din piaţa de sisteme de învelitori metalice şi aceasta datorită cărţii sale de vizită: calitate, preţ, promptitudine. ROMADA este distribuitor autorizat pentru RUUKKI, GERARD, MEGAPROFIL, FAKRO si VELUX.

Nu i-a dat prea mare atentie, deoarece corpul sau ii cerea destula atentie. Si-a indeplinit primul scop si s-a dus in bucatarie. Pe langa mancare suficienta pentru multe zile, a mai gasit inca un tablou asemanator celui anterior, pe care scria:

Tigla metalica Novatik de la Romanda

Se repeta acel nume, Romanda. Parea un nume bun pentru casa. Daca avea de gand sa faca o harta, acel loc va purta numele de Romanda, casa cu tigla.

A mancat in graba, grabit mai mult de somn decat de propria vointa si s-a indreptat spre dormitor. Inainte de a uita de tot ce il inconjura, a inceput sa verifice peretii. Acestia erau de un alb imaculat care i-a adus un fior pe sira spinarii, amintindu-i de ceea ce se afla in afara peretilor casei Romanda.

S-a pus in pat, a luat o patura si, chiar inainte de a inchide ochii, a vazut ca pe tavan era scris, destul de mic:

Membrana delta de la Romanda

Inainte sa isi poata da seama de ceea ce se intampla, a adormit.

In secunda urmatoare, s-a trezit si s-a ridicat imediat, hotarat sa afle totul despre casa Romanda. In loc sa dea de tavanul misterios si de restul casei, s-a trezit in patul lui. Afara cadea primul fulg de zapada, iar el adormise in casa lui acoperita cu tigla metalica montata de Romanda.

Nu ii mai era frica de nimic. Stia ca din casa Romanda ramasese macar acel acoperis salvator si spera ca mai putea visa inca o vizita acolo pentru a ajuta si alti visatori rataciti sa isi gaseasca acoperisul perfect. Sau macar niste tigla de la Romanda.

Anunțuri

Romanda, zeul acoperisurilor

Armata le batea la usa. Toate mitologiile se pregatisera pentru asta. Toate divinitatile se adunasera intr-o singura fiinta pentru lupta finala. Rau contra bine. Lupta avea sa se dea pe acoperisul lumii. Daca binele castiga, acoperisul rezista. Daca raul castiga, acoperisul cadea.

De o parte stateau Thor, Odin, Zeus, Poseidon, Anubis si toate celelalte divinitati unite din mitologia romana, egipteana si nordica, iar in cealalta parte era tot raul adunat de imaginatia oamenilor in fiinta lui Loki, a orcilor, vrajitoarelor si, mai pe scurt, toate cosmarurile omenirii.

Proportiile celor doua armate erau doar estimate de calaretii binelui care se aventurau si isi riscau viata pentru a vedea dintr-un alt unghi campul de batalie, desi estimarea era departe de a fi corecta, deoarece armatele se miscau in permanenta si segmentele masurate se amestecau.

Niciuna dintre armate nu isi dorea sa inceapa, deoarece primul contact avea sa fie violent si atunci urmau cele mai mari pierderi. O armata se ferea de aceste pierderi pentru ca nu puteau fi inlocuite, iar cealalta se multumea sa stea si sa astepte momentul in care dimensiunile se vor transforma in frica.

Acest moment nu a fost prea departe, deoarece o serie de strigate de lupta au umplut vazduhul. Armate nesfarsite umplusera campul de batalie si inaintau foarte rapid. In tabara Binelui, arcasi asteptau pe ziduri si cavaleria se ascundea in diferite zone din jurul portilor. Ceea ce s-a intamplat nu este foarte clar, deoarece nimeni nu a putut urmari fiecare parte a bataliei, insa in urma ei a ramas retragere Raului si multe probleme pentru Bine.

Urmatorul atac a fost imediat, urmat de un altul si de altul. Fiecare mai aproape de porti, fiecare lovind mai puternic. Loviturile ii faceau pe cei din interior tot mai incordati pentru ce va urma. Din spatele lor, s-a strecurat un zeu mai micut de statura. S-a dus incet, a batut de doua ori in usa si s-a retras. Bataile au incetat, insa poarta a devenit transparenta. Puteau vedea clar incercarile de patrundere, insa poarta nu putea ceda.

Zeul s-a intors spre ei si le-a zis:

-Fereastra Velux, si s-a facut nevazut, probabil intr-un loc in care era nevoie de el.

Loviturile continuau, insa nu aveau niciun efect. Batalia pe pamant incetase, urma batalia aeriana. Dragoni incepusera sa zboare pe deasupra capetelor oamenilor si o creatura necunoscuta raspandea frica printre soldati, facandu-i pe majoritatea sa isi piarda curajul si sa ezite in a mai ramane pe posturi.

Acelasi zeu a aparut, de data asta in varful unui turn. A ridicat mana in aer pentru cateva secunde, in urma acestui gest aparand deasupra lor un strat prin care nimic nu trecea.

A sarit din varful turnului, aterizand langa ceilalti zei si a spus:

-Acoperisuri Gerard si tigla metalica.

Dupa  acest moment, erau complet izolati de ceea ce se intampla afara si de batalia de pe acoperisul lumii. Urmatorul lucru cunoscut era un calaret care deschidea fereastra si anunta victoria Binelui.

Inainte de a se putea bucura de rezultatul bataliei, toate zeitatile l-au cautat pe micutul zeu care parea ca a salvat totul. L-au gasit impreuna cu cateva bucati de tigla intr-un coltisor al cetatii.

-Cine esti tu si cum ne-ai aparat?

-Eu sunt Romanda, zeul acoperisurilor. Nu a fost mare lucru. Doar niste tigla metalica montata de Romanda combinata cu putina membrana delta de la Romanda si terminat cu o fereastra de mansarda Velux de la Romanda.

Din poveste a mai ramas nespus doar un fragment:

ROMADA este cunoscută ca una dintre firmele reprezentative din piaţa de sisteme de învelitori metalice şi aceasta datorită cărţii sale de vizită: calitate, preţ, promptitudine. ROMADA este distribuitor autorizat pentru RUUKKI, GERARD, MEGAPROFIL, FAKRO si VELUX.

Aceasta este povestea zeului acoperisurilor, Romanda, si cum acesta a salvat acoperisul lumii.

Zeul Danone si mitologia iauriana

Mitologia greaca, tomana si nordica au avut intotdeauna ceva in comun, insa acest lucru s-a pierdut in timp. Este vorba de zeul sanatatii, Danone, si miturile sale iaurtiene.
Originile zeului Danone sunt inca necunoscute. Legenda spune ca s-a nascut in Muntii Yogur din Spania in anul 1911, fiind unul din fii lui Zeus si binecuvantat cu nemurire inca de la nastere.
Drept ofranda adusa zeului sanatatii Danone, oamenii mancau in fiecare zi un produs din lapte adus de pe muntele Olimp care a primit numele de iaurt Danone.

Asemeni lui Prometeu care a fost acuzat ca a adus focul oamenilor si a fost pedepsit, Danone a fost acuzat ca a adus sanatatea oamenilor si urma sa fie pedepsit. Nu exista durere sau boala care sa il poata atinge, asa ca au vrut sa ii ia cel mai important lucru: oamenii. Au inceput sa spuna ca iaurturile sale ar contine conservanti, ca ele nu ar contine lapte si alte lucruri care i-au facut pe oameni sa isi piarda increderea in zeul lor.

In acel moment, a aparut o carte numita „Miturile iaurtiene”. Timpul nu a fost prea bland si din carte nu ne-a mai ramas decat o pagina care ilustreaza un rezumat la miturilor iaurtiene:

Asa s-a nascut Zeul Danone si mitologia iauriana. Mitologia se baza pe o serie de 11 mituri iauriene, fiecare cu povestea lui. Timpul le-a uitat pe majoritatea, mai fiind cunoscuta doar lista lor:

  • Peste 8000 de vacute din ferme romanesti dau lapte pentru iaurtul Danone;
  • Zilnic, prin programul Danone de dezvoltare a fermelor se produc suplimentar 70 de tone de lapte;
  • 14 cisterne colecteaza zilnic lapte din toata tara;
  • Laptele de la ferme ajunge in fabrica in mai putin de 24 de ore;
  • 100% lapte de calitate europeana sau peste;
  • aproximativ 200 de tone de lapte procesate zilnic;
  • 500 de angajati in Romania;
  • 15 ani de productie in Romania;
  • 1 din 2 iaurturi consumate in Romania este Danone;
  • Peste 1.000.000 iaurturi produse zilnic in Bucuresti;
  • Doar fermenti selectionati din lactate;

Astfel s-a nascut si ritualul danonian. Pentru a-si mentine sanatatea, oamenii luau iaurtul Danone si luau prima lingurita de iaurt pentru cele 8000 de vacute care dau lapte pentru iaurtul Danone,  a doua lingurita pentru cele 70 de tone de lapte, a treia pentru cei 500 de angajati din Romania si tot asa pana la a unsprezecea lingurita pentru fermentii selectionati din lactate.

Legenda zeului Danone s-a pierdut, insa in urma sa au ramas miturile iaurtiene si un iaurt care continua sa ofere sanatate oamenilor si o gustare sanatoasa intre mese.

Era faurit de catre breasla Royal Diamante.

A deschis cutia cu grija si o lumina puternica a acoperit totul. Poate ca asa arata victoria. Sau poate ca asa arata sfarsitul.

Armatele erau pe pozitie. Batalia finala urma sa se dea. Acolo se adunasera zeci de mii de creaturi, o reuniune a tuturor basmelor si legendelor care au fost vreodata gandite. De la oameni impunatori de 1,80 metri, imbracati in armuri negre, inarmati cu sabii si calare pe cai, pana la monstri de 10 metri inaltime care emanau teroare prin fiecare por.

In fata acestei armate, Regina a ezitat o secunda. Nu exista cale de intoarcere orice ar face. Fie ca vor pierde, fie ca vor castiga, aici se va da ultima batalie. Aici se va decide cine va stapani totul, cine va pieri si cine va muri.

Desi dominata clar din punct de vedere numeric, armata Reginei nu era atat de neajutorata. Se adunasera cei mai neinfricati razboinici din toate regatele care jurasera supunere Regatului si care nu aveau sa se fereasca de o moarte eroica, razboinici care aveau sa atace imediat ce le era dat semnalul, calare pe cai si inarmati cu sabii sau tinand in mana arcul si tintind spre primul inamic care indraznea sa faca vreun pas.

Toate eforturile lor puteau fi zadarnice, toate bataliile si toti cei care luptasera pentru ca aceasta batalie sa aiba loc. Totul se putea narui intr-o clipa. Insa nu la asta se gandea Regina.

Linistea deplina a fost intrerupta de o tobe puternice care se auzeau in departare. Raspunsul a fost imediat si o armata formata din doua mii de orci a pornit la atac. Scantei sareau in jurul lor, soldati din ambele tabere cadeau si erau inlocuiti in secunda imediat urmatoare si sute de tipete de lupta umpleau aerul. Inclestarea a fost dura si erau numeroase pierderi in ambele tabere, insa inamicii au fost nevoiti sa se retraga. Din tabara lor erau pierderi de cateva mii, insa ele au fost imediat inlocuite, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In tabara Reginei, insa, pierderile nu puteau fi inlocuite. Un soldat pierdut era un soldat pierdut, un soldat pretios, deoarece nu exista un altul care sa ii ia locul.

Fara sa realizeze, a dus mana la buzunar. Stia ca acolo se putea afla victoria lor, insa nu stia daca era in stare sa atinga victoria. Soldatii ei facusera tot ce puteau, acum era randul ei sa lupte.

A scos din buzunar o cutie. Era ultima ei sansa. In acea cutie se afla Inelul Trei, cel mai puternic inel din lume. Daca era in stare sa ii stapaneasca puterea, victoria era a lor. Daca nu, totul era pierdut. Nu mai exista infrangere sau victorie, nu mai exista nimic.

Avea imaginea inelului in minte. Era faurit de catre breasla Royal Diamante, un inel cu diamant care facuse parte dintr-o familie numita Solitaire, iar aceste inele cu diamant Solitaire fabricate in Anglia aveau in ele toata puterea neamului elfilor. Din cele 5 inele fabricate initial, doar Inelul Trei mai ramasese. Era ultima lor sansa.

A deschis cutia cu grija si o lumina puternica a acoperit totul. Poate ca asa arata victoria. Sau poate ca asa arata sfarsitul.

In aceeasi clipa a auzit strigate de disperare si asta a fost tot. In secundele urmatoare se simtea totusi constienta, insa nu mai simtea nimic. Era doar gandirea ei, fara un corp. Poate ca asa s-a sfarsit totul. Cu ea condamnata sa ramana doar un gram de gandire care sa ramana singur in eternitate.

 

Secundele s-au scurs si a simtit ceva. A simtit o lumina puternica si a incercat sa isi acopere ochii. S-a ridicat usor si a vazut ca in jurul sau stateau mai multe persoane. Auzul i-a revenit la timp pentru a auzi uralele lor si pentru a simti bucuria lor.

Incercand sa se alature bucuriei, a glumit spunand ca Inelul Trei avea oricum certificari si poate ca breasla Royal Diamante putea extinde putin garantia de returnare a banilor de 30 de zile si garantia de 5 ani pentru fiecare produs daca nu castigau batalia.

Au ras cu totii. Acum totul era bine. Inelul ii salvase.

Pe prima pagina din Jurnalul unui infidel sa apara povestea mea cu mii de scuze

32 martie 2014.

Stiu ca data asta nu exista, insa trebuia sa scriu urmatoarele randuri despre cum te-am inselat. Pare data perfecta pentru asta.

Imi amintesc prima zi in care ne-am intalnit. Tocmai imi terminasem cafeaua si ma gandeam la ce aveam in frigider sau la sensul vietii in acest univers ce pare infinit in comparatie cu vietile noastre atat de trecatoare, nu sunt sigur care dintre cele doua. Atunci ai venit tu. Un prieten mi te-a prezentat si mi-a spus ca erai cadoul de ziua mea.

Dupa asta nu imi mai amintesc ce s-a intamplat. Nu imi amintesc ce s-a intamplat cu mine, deoarece ceea ce traiam ne apartinea amandurora. Deja erai o parte din mine.

Dupa acel punct, eram de nedespartit. Cand eram acasa, erai langa mine. Cand eram afara, erai cu mine. Chiar daca nu erai langa mine, te simteam acolo. Ma uitam de multe ori la fata ta si nu puteam gasi nicio imperfectiune.

Erai usoara ca un fulg, ma priveai cu atentie si simteam ca tu imi vei sta alaturi. Imi incepeam diminetile cu tine si imi terminam serile cu tine. Stiam ca atunci cand ma voi trezi, tu vei fi langa mine. Stiam ca atunci cand ma voi culca, tu vei fi langa mine.

Simtam ca nimic nu ne putea desparti. Tu erai eu si eu eram tu.

Pana intr-o zi. Pana intr-o zi cand te-am simtit cum ma atingi. Imi aminteai ca tu existai, iar eu uitasem de tine. M-ai prins vorbind cu altcineva si mi-am dat seama la ce te gandesti.

Atunci cred ca ti-ai dat seama ca te inselam. Eu nu imi doream ca tu sa crezi asta sau ca eu sa fac asta, insa nu mai aveam ce face.

In acea zi, dragul meu telefon HTC One M8, te-am inselat cu un iPhone 5S. Am incercat sa iti vad din nou fata, insa refuzai sa te uiti la mine. Poate ca acea atingere era o atentionare ca nu mai aveai baterie si ecranul era doar lipsa bateriei, insa m-am gandit ca era altceva.

Poate a fost un moment de slabiciune si poate ca eu exagerez dupa ce am citit Jurnalul unui infidel, insa simt ca asa as vrea sa inceapa cartea. Pe prima pagina din Jurnalul unui infidel sa apara povestea mea cu mii de scuze. Eu nu am povesti de dragoste, eu am doar povesti cu telefoane si cu cesti de cafea. Poate ca eu sunt singurul, poate ca eu sunt unul din acele milioane care isi inseala cartile, cafelele sau sistemele de operare, insa in continuare ma simt o poveste a lui Alexander Green care inca nu a ajuns scrisa in Jurnalul unui infidel.

In continuare ma privesti rece cu ecranul stins. Poate ca m-ai iertat si poate ca trebuie sa te incarc pentru ca tu sa imi zambesti din nou cu cativa pixeli si apoi sa revenim la viata noastra. Poate…

Joita Lucian, fotograf de nunta din Bucuresti

-Buna seara si bine v-am gasit la Stirile Planetei Jupiter.

Anul 2514. Omenirea a avansat tehnologic foarte mult. A reusit sa evite incalzirea globala si a dezvoltat calatoria cu viteze peste viteza luminii, ajungand sa colonizeze si alte planete. Reporterul nostru era locuitor al statiei spatiale care orbiteaza in jurul planetei Jupiter, statie rezervata istoricilor si arheologilor.

-Cercetatorii au descoperit o noua planeta in galaxia Andromeda care prezinta potential pentru a putea fi colonizata. Aceasta a fost descoperita in cursul zilei de 13 iunie si este rezultatul muncii cercetatorilor de pe planeta Alfa12. Acestia vorbesc despre posibilitatea trimiterii unui observator in urmatorii ani si nu exclud posibilitatea prezentei oxigenului si a apei in mod asemanator planetei noastre mama.

Revenind la planeta mama, se pare ca arheologii ar fi descoperit o locuinta ce dateaza din secolul 21 al planetei Pamant. Aceasta a fost indentificata in urma sapaturilor desfasurate in apropierea Muntilor Carpati si datarea s-a facut cu ajutorul arhitecturii si tehnologiei folosite la constructie.

Ajutati de o echipa de interventie, au securizat structura si au incercat sa recupereze cat mai multe obiecte. Printre acestea se afla si o fotografie pe care era scris urmatorul text:

    „Am aflat despre serviciile unui fotograf nunta de pe un site cu informatii utile pentru cei care au nevoie de servicii foto video nunta. Atunci cand alegeti rochia de mireasa apelati la CasaAnke.”

Istoricii cred ca expresii precum „fotograf nunta”, „foto video nunta” si „rochia de mireasa” ar putea face referire la traditiile nuntii din secolul 21 si sunt incantati ca pot readuce la viata o bucata de istorie.

Fotografia gasita era destul de neclara, insa s-a reusit reproducerea acesteia digital si noi ne putem bucura de rezultat.

S-a gasit mentionat si un nume. Joita Lucian se pare ca facea parte din breasla fotografilor, asa cum este cunoscuta ea in ziua de azi, si se pare ca el a facut legatura intre oameni si expresiile „fotograf nunta„, „foto video nunta” si „rochia de mireasa”. Se crede ca el ar fi fost unul din cei mai buni fotografi de nunta din stravechea tara a Romaniei si este posibil ca lui sa ii fie atribuite fotografiile de la nunta Marilor Conducatori.

Istoricii inca incearca sa faca o legatura, insa este posibil ca Joita Lucian sa fie chiar Marele Fotograf si viata sa sa fie legata chiar de Aparatul descoperit in urma cu un secol despre care se crede ca ar fi fost in stare sa captureze o bucata din evenimentul imortalizat pentru a mentine amintirea vie.

Pana in acest moment, acestea sunt toate informatiile si speram ca se vor afla mai multe in viitor si poate vom ajunge sa reconstituim Nunta de Diamant si celebra sa rochie de mireasa.

Pana atunci, operatiunea va ramane sub numele „Joita Lucian, fotograf de nunta din Bucuresti”.

 

Campul de batalie l-am numit BlogAwards

A fost o data ca niciodata. A fost odata ca niciodata un rege. Il vom numi Regele Rosu, desi numele nu e prea important. Regele avea trei fii si nu stia cui sa ii lase regatul sau dupa ce el nu va mai fi, deoarece fiecare avea ceva in plus fata de celalalt. Cum nu putea sa ii transforme pe toti trei intr-un singur fiu, i-a chemat intr-o zi la el si le-a spus:
-Fiii mei, eu nu mai aunt chiar in putere. Chiar daca nu vreau sa o arat si chiar daca as vrea sa fiu rege pe vecie, acest lucru nu se poate. M-am tot gandit luni intregi la ce se va intampla dupa ce eu nu voi mai fi. M-am gandit cui sa las tronul regatului meu. Probabil ca m-am decis, dar am uitat sa imi spun chiar si mie, asa ca va voi da o sarcina.
Desi un rege va fi iubit de oameni sai prin bunatate si intelepciune, regatul merita mai mult. Iar acel mai mult e un rege care va deveni o legenda. Asta va cer voua: mergeti in lume si intoarceti-va gloriosi si castigatori. Cel care ma va impresiona prin victoriile sale va primi tronul si va domni pana la adanci batraneti.
Cei trei fii s-au gandit mult la ce sa faca, unde sa se duca si au plecat. Au trecut zile, saptamani, luni si ani, insa fiii nu se intorceau. Regele imbatranea tot mai mult si isi facea griji pentru poporul sau si pentru viitorul lor.
Insa, intr-o zi, fiul cel mare s-a intors. Parea mult mai obosit si slabise putin, insa a zambit atunci cand si-a vazut tatal.
-Fiule, esti primul care a venit si esti o raza de soare pentru mine. Cu ce victorii te-ai intors la mine?
-M-am gandit mult la ce trebuia sa castig inainte de a castiga simpatia poporului. Conducatorii despre care se spun poezii si se canta balade au luptat viteji, asa ca asta am facut si eu. Am mers si am infruntat vrajitoarele de la Miazanoapte si am inlaturat raul lor, lasand padurarii sa readuca padurea sub control, am infruntat armata de centauri din Miazazi care ameninta recoltele si, intr-o ultima batalie, am luptat zi si noapte zece zile cu dragonul de pe Muntele Rece pe care l-am rapus si de la care iti aduc o bucata de piele. Este mai tare decat orice armura si te va proteja in caz ca regatul este in pericol.
-Fiule, chiar daca nu vei ajunge rege, ti-ai asigurat un loc in legende si in mod clar oamenii te vor privi cu admiratie peste ani.
Alte luni si alti ani au trecut si a aparut si fiul mijlociu.
-Fiule, ai ajuns al doilea si ai reaprins flacara acestei competitii. Cu ce victorii te-ai intors la mine?

-M-am gandit mult la ce trebuia sa castig inainte de a castiga simpatia poporului. Cum nu ma simt atat de curajos si de puternic pentru a infrunta pericolele regatului, m-am gandit sa invat cum sa le infrunt. Asa ca am invatat cat mai multe. Am fost la fierarii din Miazanoapte de la care am invatat arta fierului si care m-au pregatit cat au putut de bine, la vrajitorii din Miazazi de la care am invatat cum sa dau putere armelor mele si la razboinicii din regatul vecin de la care am invatat tot ce se poate invata despre arme. Asa ca ti-am adus aceasta sabie. Este mai puternica decat orice sabie faurita vreodata si poate strapunge orice material, deci te va proteja in caz ca regatul este in pericol.

-Poate ca tu nu ai invins creaturi de legenda, dar ai creat o legenda care va fi amintita si laudata in momentele de cumpana ale regatului.

Alte luni si alti ani au trecut si a aparut si fiul cel mic.

-Fiule, ai ajuns ultimul si ai inchis cercul competitiei. Cu ce victorii te-ai intors la mine?

-M-am gandit mult la ce trebuia sa castig inainte de a castiga simpatia poporului. Am stiut ca fratii mei vor invinge pericole si vor invata cum sa invinga pericole, asa ca eu am incercat sa invat cum sa fiu un rege. Am ajuns la conducerea propriului meu regat. L-am numit TestArea.ro.

Am realizat aliante cu regatul cititorilor cu ajutorul diplomatiei, am plecat la lupta cu o armata de cuvinte impotriva altor regate digitale, inarmandu-ma cu stiri din domeniul tehnologiei, si am luat de fiecare data prada de razboi diferite comori. Una din comori vine din regatul Allview, un smartphone A5 Smiley.

Am adunat victorie dupa victorie impotriva altor regate digitale, iar campul de batalie l-am numit BlogAwards. Am invitat si alte regate la lupta si aceeasi invitatie o inaintez si aici.

-Fiule, tu nu mi-ai adus piei mai rezistente decat orice material sau sabii mai puternice decat orice tais faurit, insa mi-ai demonstrat ca poti conduce un regat. De aceea, sper ca regatele tale vor prospera si vor ajunge la fel de legendare ca fratii sai.

-Regatele mele? Eu am doar un regat.

-Acum ai doua. Stiu ca vei conduce cu intelepciune regatul meu si imi doresc ca fratii tai sa te ajute.

Alte cuvinte nu mai erau necesare.

Astfel, fiul cel mic a domnit peste regat si peste regatul sau tehnologic si a trait fericit pana la adanci batraneti. Sau pana cand a descoperit autonomia smartphone-ului Samsung Galaxy S10.