Este o casa oarba

-Ce zici dragule, mergem sa vedem inca o casa?
Andreea nu isi dorea sa renunte. Trecuse peste provocari mai mari, insa toate acelea aveau pana la urma un sfarsit.
Mereu se gasea o mica problema cu casele pe care le vedea. Unele erau mult prea retrase, altele erau in zone mult prea aglomerate, altora le lipseau pur si simplu cateva detalii. Astazi urma sa vada ultima casa. Daca aceasta nu era perfecta, urma sa cumpere una din casele careia ii lipseau cateva detalii si va incerca sa sa o transforme in casa la care viseaza.
-Sa mergem. Sper ca asta va fi casa pe care o cauti.
Au aranjat sa se discute cu agentul lor de vanzari despre o casa la 2 kilometri de apartamentul in care locuiau.

-Credeti ca de data asta ne-ati gasit casa perfecta?
-Nu cred ca e casa perfecta, vreau sa vad ce parere aveti de un nou tip de casa. Poate este chiar casa pe o cautati.
-Despre ce casa este vorba?
-Mi-as fi dorit sa fie o surpriza, dar va voi spune: este o casa oarba.
-Cum adica este o casa oarba?
-Se pare ca este rezultatul muncii unui arhitect care a vazut casele oarbe din Bucuresti si a avut o idee care si-ar fi pierdut din stralucire cu ferestre. Ati putea incerca sa va acoperiti acasa ferestrele timp de o saptamana, poate ca va va placea.
-Nu stiu daca am putea trai o saptamana intr-o casa .
In primul rand, m-am obisnuit ca in fiecare dimineata sa ma trezesc si sa deschid geamul pentru ca lumina soarelui sa intre in camera. Datorita serviciului, ma trezesc la rasaritul soarelui, deci nu as putea renunta sa vad soarele cum incepe o zi de munca impreuna cu mine. Am refuzat multe case care erau perfecte, deoarece dormitorul nu ma lasa sa vad soarele.
De asemenea, imi plac foarte mult florile. Am crescut inconjurata de ele, le-am vazut cum deveneau mai mari si mai frumoase, am avut grija de ele. Stiu ca nu ar putea rezista fara soare, deci lipsa ferestrelor ar insemna lipsa lor.
-Totusi o casa oarba este cu 30% mai ieftina decat una normala.
-Banii ar fi un avantaj, insa ce rost au banii? Vin si pleaca, dar nu revin. Soarele vine si pleaca, dar mereu se intoarce. Pentru soare si pentru ferestre nu pot pune un pret.
Probabil ca ar fi frumos ca eu si sotul meu sa fim singuri in casa, sa avem intimitate.
-Care ar fi cateva sfaturi pe care le-ati da cuiva care locuieste intr-o casa oarba? Dumneavoastra ce ati face?
-Probabil ca as asculta muzica in permanenta. Fiecare sunet de afara ar fi un mister, m-ar face sa ma gandesc la sursa lui.
De asemenea, as incerca sa gasesc un inlocuitor pentru soarele care ma ajuta ziua. Poate un dus, poate doar o alarma mai puternica la telefon.
Daca nu as avea ferestre, as fi nevoita sa imi ocup tot timpul si sa gasesc inlocuitori pentru anumite lucruri. De exemplu, in loc sa ma uit la apusul soarelui, as putea cauta informatii despre soare sau as putea sa ma uit la televizor sau sa discut cu sotul meu in loc sa ma uit pe fereastra. Familia este cea mai importanta intr-o casa oarba.
Pentru pene de curent as avea pregatit un generator si cateva lumanari. In apartamentul nostru, a fost o singura pana de curent in timpul noptii care ne-a oferit prilejul de a cina la lumina lunii, insa vreau sa fiu cu un pas in fata problemelor.
Ultimul lucru la care m-am gandit acum a fost sa citesc cateva carti. As avea mai mult timp liber, m-as concentra mai bine si probabil ca as intelege altfel cartile, ar fi mai frumoase, mai vii.
-Am notat. Cei de la Gealan au ales doi bloggeri, Arhi si Bazavan, care isi vor acopere ferestrele timp de o saptamana si vor trai intr-o casa oarba. Le voi transmite sfaturile dumneavoastra, deoarece am stiut ca dumneavoastra ati vazut multe case si erati cea mai potrivita.
-Va mutumesc pentru onoare. Sper sa vada lumina de la capatul provocarii chiar si din casa oarba.
-Sa va arat acum casa pentru care v-am chemat cu adevarat, aceasta va fi perfecta. Va fi o multumire pentru sfaturile acordate.
-Ce mai asteptam? Sa mergem!

Anunțuri

Oare ce as face daca nu as avea ferestre?

Fiecare picatura de apa care ajungea pe fereastra incerca sa o strabata cat mai repede. Ploua de 10 minute, era o zi normala de toamna.
Strada parea mai trista datorita ploii, ocazional se mai vedeau doi-trei trecatori care ramaneau in cadru doar un minut.
Ma uit la ferestre si ma gandesc cum ar fi viata mea fara ele, cum ar fi viata mea intr-o casa oarba.
O casa oarba, o casa fara ferestre, ar insemna o suma de bani care si-ar gasi o alta intrebuintare. O carte, un album, un film, iar banii s-au dus. Banii sunt trecatori, pleaca repede, imaginile oferite de ferestre nu pleaca niciodata. Ele se schimba mereu.
Ferestrele imi arata strazi incaruntite de trecerea altui an iarna, copaci care obtin frunze si flori, deoarece au reusit sa mai treaca peste o iarna si au intrat in ptimavara, pe care le vor pierde toamna in schimbul unei haine albe iarna, masini care poarta oameni incarcati de griji sau visatori, tristi sau fericiti, tineri sau batrani sau alte ferestre.
Poate ca o casa oarba ar fi mult mai frumoasa. Nu as vedea in aceasta ploaie tristetea unei strazi pustii, ci as auzi fiecare picatura care cade pe pamant pentru a trece prin diferite stari pentru a ajunge in aer, cazand inca o data si tot asa. Imaginatia mea mi-ar oferi imaginea unei paduri plina de copaci, a unei pajisti sau a altor locuri care m-au fascinst prin frumusetea si simplitatea lor.
Picaturile continua sa cada, iar casa mea cade intr-un somn adanc. Lumina refuza sa mai calatoreasca prin camera, singura lumina fiind cea oferita uneori de un fulger. Casa oarba m-ar fi lasat la greu, m-ar fi facut la fel de oarba ca ea.
Incep sa bajbai prin intuneric pentru a gasi un chibrit pe care sa il pot folosi pentru a ma ghida.
Ploaia are mereu un sfarsit, iar ziua mea se termina. Visele mele par pierdute in intuneric, insa retraiesc o parte din zi. Intunericul pune stapanire pe casa, iar eu aprind chibritul, insa ceva este schimbat. Nu mai exista ferestre. Traiesc intr-o casa oarba.
Cred ca a fost doar imaginatia, deoarece in urmatoarea clipa camera arata la fel. Oare cum ar fi fost viata mea fara ferestre?
Asa cum oamenii au nevoie de ochi pentru a vedea, casele au nevoie de ferestre, iar fiecare om este o celula fotosensibila sensibilizata de imaginile captate de ferestre.
In intuneric, ceva lipsea. Lipsea casa mea.
Omul are doi ochi, doua urechi, doua maini, doua picioare, doi plamani, doua emisfere cerebrale si lista poate continua. Casa de ce nu ar avea doua ferestre care sa iti permita sa vezi, sa simti aerul plin de miresme.
Oricat de frumoasa ar fi ideea de a creea imagini cu ajutorul sunetelor, lipsa ferestrelor mi-ar fi oferit doar vise. Fiecare vis se termina, iar eu as ramane cu aceleasi imagini goale. Natura s-ar schimba, ar deveni mai frumoasa, dar eu as ramane cu aceleasi amintiri. O carte este frumoasa cand o citesti pentru prima oara, un film este frumos la prima vizionare, imaginile oferite de natura sunt frumoase o singura data. Repetandu-se, isi pierd din magie.
Oare chiar mi-am dorit sa traiesc intr-o casa oarba? Oare ferestrele au disparut datorita dorintei mele de a crede intr-o lume perfecta sau erau un avertisment care sa imi spuna sa ma bucur de ferestere?
O casa fara ferestre ar insemna liniste. M-ar lasa sa ma inchid intr-un mic cocon pentru a ma gandi la toate lucrurile care mi-au trecut prin cap, dar au fost respinse de timpul mult prea scurt. 24 de ore intr-o zi si tot atatea ore in care gandurile treceau de la o tema la alta. Oricata liniste mi s-ar oferi, nu ar fi pace interioara. Banii, linistea si visele care ar trece peste defectele lumii noastre efemere si ar transforma-o intr-un paradis, toate acestea palesc cand ma gandesc ca nu as putea vedea copii care se joaca si se bucura de fiecare clipa, soarele care nu sta nicio clipa, incurajandu-ma sa continui si fiecare schimbare, fiecare detaliu care face natura mai frunoasa.
Oare ce as face daca nu as avea ferestre? Cat as ramane eu si cat ar fi visele si intunericul?
Probabil as cauta un reper pentru a ma trezi. Fara ferestre si fara razele soarelui care sa intre pe geam, ziua si noaptea s-ar amesteca pentru mine. Probabil ca as incerca drept inlocuitor telefonul sau un ceas care sa sune la o anumita ora.
Al doilea lucru pe care l-as face pentru a uita de lipsa ferestrelor ar fi sa ascult mereu muzica. Fiecare nota muzicala ar fi antimaterie pentru sunetele care ar fi afara. Fara muzica, m-as intreba mereu ce provoaca fiecare sunet, cat de mult s-a schimbat strada,pustie sau aglomerata, colorata in nuante ruginii sau albe.
Mereu m-am intrebat cum ar fi viata noastra fara soare. Sa existe caldura, dar nu si lumina. Probabil ca acest dezechilibru al universului ar fi la scara mai mica un dezechilibru in natura. Plantele nu ar mai avea cum sa realizeze fotosinteza, deci nu ar mai avea hrana. Fara hrana, plantele ar muri. Fara plante, animalele ierbivore ar muri la randul lor de foame, atragand mai departe si animalele carnivore si, in final, omul. Suntem prea dependenti de soare. Deoarece sistemul solar al casei mele oarbe si-ar pierde unicul soare, as incerca sa obtin unul artificial si mi-as face o rezerva de becuri pentru situatiile in care unul din sorii artificiali ar ajunge o supernova ce se stinge fara o explozie de culori.
Pentru momente in care legile universului meu ar cadea, iar lumina nu ar mai calatori prin casa, as pregati un generator care sa puna totul in functiune pentru ca viata mea sa nu fie afectata. Oricat de mult curent ar genera, este posibil sa isi genereze si o pauza, deci as astepta cu cateva lumanari pentru ultimul drum al intunericului.
Desi mi-ar placea sa imi citesc propria poveste, sa ma uit la randurile care vorbesc despre aceasta secunda si sa vad ce va urma pentru a ma pregati, am doar cartile pe care le are toata lumea. Probabil ca, daca as sta o saptamana intr-o casa oarba, as incerca sa imi ocup cat mai mult timpul cu zeci de melodii si cateva carti. Poate ca lumea unei case oarbe pare perfecta pentru a fi imortalizata intr-o carte de succes, insa eu vreau muntii, campiile si oceanele, vreau sa vad intreaga lume cu ajutorul cartilor.
O casa oarba imi poate lua lumina soarelui, dar nu imi poate lua lumina ochilor, familia. Oricat de intunecata ar fi casa, ei lumineaza totul prin simpla prezenta. Oricat de frumos ar fi sa ascult pasarile sau ploile, acestea palesc in comparatie cu cateva cuvinte spuse de familia mea, oricat de frumoase ar fi ierni ca in povesti sau peisaje descrise in mii de poezii, toate par goale in comparatie cu cele mai importante persoane din viata mea.
Ploaia aproape s-a oprit. Ma uit la ferestre, le studiez in detaliu si citesc numele producatorului: Gealan. Ma gandesc cum ar fi ca ei sa ia cativa bloggeri pe care ii citesc, cum ar fi Arhi si Bazavan, si sa ii puna sa isi acopere ferestrele timp de o singura saptamana, iar ei sa imi asculte sfaturile. Este doar un vis ca toate celelalte, dar speranta moare ultima. Fiat lux, fiat fenestrae!

Davo Pro

Fiecare incearca sa isi decoreze casa dupa bunul plac. Fie ca e vorba de ghivece, de mobilier, de culoarea peretilor, de asezarea lucrurilor in casa, fiecare lucru este pus cu un scop.
Vrem ca in casa noastra sa existe un dormitor cu un pat mare din care sa nu mai vrem sa ne ridicam dimineata, un nor pe care nu ne mai simtim corpul, un televizor care sa completeze relaxarea cu seriale, filme, documentare. Inventarul unui dormitor este completat de o fereastra cat mai mari care sa permita soarelui sa intre in fiecare dimineata, o fereastra langa care sa se afle multe flori in ghivece cu niste perdele care sa dea voie soarelui sa lumineze camera sau sa il blocheze atunci cand vrem sa ne odihnim.
Vrem ca in casa noastra sa existe o sufragierie in care sa iasa in evidenta o canapea mare si confortabila, completata de doua fotolii si de un televizor. Pentru ca visele noastre sunt niste povesti care ne fac mereu sa continuam, mai retrasa, intr-un colt se afla o mica biblioteca, cateva carti necitite pentru care cauti timp.
Fiecare camera este rezultatul adunarii fiecarui lucru care ne-a impresionat, rezultatul fiecarei zile, fiecarei ore, fiecarui minut, fiecarei secunde traite.
O gradina micuta completeaza casa de vis. Cateva flori care cresc timide, punand o pata de culoare pe zilel negre, o fantana arteziana, o bancuta, un gratar de gradina, o statuie pentru exterior si cateva decoratiuni, toate aceste mici detalii ne fac bucuria de a trai mai mare.
Deoarece fiecare vrea o casa care sa fie a lui in totalitate, cu fiecare obiect, cei de la Davo Pro comercializeaza amenajari interioare de tip „do it yourself” si alte produse, cum ar fi profil de trecere la nivel.

Davo Pro Company SRL este o societate cu capital privat, infiintata in anul 2003. In ultimii ani, activitatea firmei s-a axat pe importul si comercializarea de produse pentru decoratiuni si amenajari interioare de tip „do it yourself” cum ar fi:

  • Folii autocolante – Gekkofix, d-c-fix si Alkor (imitatii de lemn, marmura, vitralii, etc)
  • Covorase antiderapante pentru baie si protectii pentru cada si dus- Friedola
  • Stickere – d-c-fix Spirit, Gekkofix
  • Fata de masa ( musama ) – d-c-fix Table, Gekkofix
  • Treceri intre pardoseli  –  Ersin
  • Baghete decorative din polistiren – Decosa
  • Plafon fals din polistiren – Decosa
  • Adezivi pentru polistiren – Decosa
  • Usi armonice din PVC
  • Galerii, rolete  –  Mardom

Davo Pro este un ajutor care sa ne arate ca putem si noi sa facem lucruri din casa noastra. Pe langa faptul ca asa casa va avea o parte din lucrurile care ne-au impresionat si pe care am dorit sa le combinam pentru a rezulta o parte din viata noastra, satisfactia va si mai mare avand in vedere ca acel lucru este munca noastra.

A fost doar un vis

Este iarna. Natura si-a schimbat hainele pentru a arata ca niciun designer nu va ajunge la nivelul sau. Incercam sa ne imbracam propriile trupuri in haine cat mai perfecte, cautam materialul perfect, forma perfecta, dimensiunea perfecta, dar iarna reuseste sa coloreze intr-un alb ireal intreaga natura. Totul este acoperit cu o patura de zapada atat de fina incat cele mai fine asternuturi par aspre, iar eu ma plimb prin acest tablou care nu ar fi putut fi mai frumos nici daca fiecare pictor si-ar fi pus intreg talentul in fiecare detaliu.
Ma plimb si parca nu vreau sa ma intorc in casa mea ”oarba”. Vreau niste ferestre care sa imi arate aceasta capodopera aflata in continua schimbare.
Frigul imi aduce aminte ca eu nu apartin acestui peisaj. Amintirile si sentimentele mele sunt prea pline de caldura pentru a se integra intr-o societate atat de rece.
Ma intorc in casa. Stiam ca iarna sunt multe furtuni, asa ca am renuntat la curent electric. Fac parte dintr-o bucata a trecutului, un trecut care este descris in mii de carti, fiecare pagina oferindu-ne un nou vis.
Este atat de placut sa aprind focul. Am invatat intreaga casa, simt fiecare scaun, fiecare masa, fiecare parte din casa a devenit o parte din mine si din viata mea. Ma apropii de foc si ma uit la jocul flacarilor si simt caldura. Simt caldura, dar vreau frig. Vreau niste ferestre pe care sa le pot deschide pentru a lasa natura sa imi remodeleze casa. Vreau inca o pereche de ochi pentru a vedea acest minunat peisaj, vreau niste ferestre.
Vreau ferestre. Vreau sa pot invita natura in casa mea, insa nu ii pot deschide usa. Este posibil ca animalele sa simta altfel natura. Eu o simt plina de caldura, deoarece imi permite sa vad toata munca sa, ei o simt plina de raceala, deoarece pune munti de zapada pe campiile lor.
Stau in fata focului, in mijlocul casei, dar mintea mea este in mijlocul naturii. Vad flacarile cum se joaca in jurul lemnelor care sunt aproape cenusa si imi inchipui cum se joaca fulgii de zapada in jurul copacilor, imi inchipui viscolul care isi canta propriul repertoriu.
As vrea ca in jurul meu sa fie cei dragi.
As vrea sa vad copii care se joaca, copii care traiesc cu bucurie iarna. Copii care nu vad in zapada raceala, ci caldura nisipului care lua forma unor castele in timpul verii. As vrea sa ii vaf construind castele de zapada cu oameni de zapada care sa fie mereu diferiti pentru ei: adulti, copii, doctori, politisti, invatatori, oameni de zapada mici si mari, slabi sau dolofani, as vrea sa ii simt la fel de vii precum ii simt si ei.
As vrea ca muzica secolelor care au trecut sa ma mangaie si sa imi ia gandul de la simfoniile naturi pe care doar pot sa le aud, dar pe care nu le pot simti cu adevarat. Melodiile sunt mereu la fel, oricat de mult le-as asculta, fiecare nota, fiecare cuvant sta la locul lui. Natura schimba mereu repertoriul, imi ofera mereu o noua bucurie, imi ofera mereu ceva nou. Oricat as incerca, nu pot sti niciodata ce imi pregateste natura, doar ea stie. Ea stie mereu ce vreau sa aud, chiar si cand eu insumi nu stiu.
Inainte sa adorm, stau si ma gandesc in intuneric. Ma intreb daca exista o alta lume in spatele intunericului din casa, mi se pare ca eu traiesc in afara lumii si ca pot in orice clipa sa revin, dar nu o fac. Ma gandesc ca exista ceva uimitor in spatele intunericului, in spatele peretilor, afara. Mereu ies pentru a vedea acel lucru uimitor, dar nu il vad niciodata. Ma gandesc ca el se ascunde de mine, iar eu nu il pot vedea. Poate ca ferestrele ar fi fost ca niste ochelari care sa ma ajute sa vad mai bine, insa eu sunt orb intr-o casa oarba.
Natura este la doua ferestre distanta de mine, o distanta de ani lumina catre acea lume plina de lumina, distanta catre Paradis. Vantul a cules si mi-a adus vesti despre ceva ce se numeste Gealan. Se pare ca se ocupa cu ferestrele si au ales doua persoane, Arhi si Bazavan, care isi vor acoperi ferestrele pentru o saptamana si vor trai intr-o „casa oarba”. Poate ca vantul va purta si sfaturile mele pana la ei. Poate le va spune ca trebuie sa isi ocupe timpul pentru a ignora lipsa ferestrelor, sa stea aproape de familie si sa se trezeasca cat mai devreme pentru a-si planifica ziua cat mai bine.
A trecut si primavara.Stiam in fiecare clipa ca in copacii din jurul casei puteam gasi macar un cuib al unor pasari care probabil nu au stiut ca eu macar exist.
Stiam ca natura renastea tot mai mult, dar ferestrele mele nici macar nu se „nasteau”. Erau deja un mit pentru mine, nu stiam daca mai exista vreo sansa pentru a avea o casa fara probleme de vedere.
Auzeam ciripitul pasarilor, auzeam paraiele care scapau de povara de zapada, auzeam uneori chiar si iarba crescand, dar cu asta ramaneam. Ma simteam orb in fata tuturor acestor lucruri. Inca ma mai intreb daca vantul iernii mi-a dus sfaturile mai departe…
As fi vrut ca in zilele ploioase sa pot sta in fata focului, gandindu-ma la ziua care tocmai a trecut, urmarind fiecare picatura care atinge ferestrele sau sa pot sta gandindu-ma in pat, nedorindu-mi sa ma mai ridic. As vrea sa am toata lumea mea in fata ochilor, insa sunt legat la ochi intr-un joc in care bajbai incercand sa gasesc acele ferestre pe care simt ca aproape le ating.
Toate incercarile mele de a gasi acele ferestre, toate gandurile care pornesc de la asta sunt doar vise, probabil incercari de a-mi aminti de copilarie cand imi doream un lucru pe care il aveam cumva. Am ramas un copil care spera sa isi poata atinga cu adevarat visele, sa le simta si sa se bucure de ele pana ce alt vis apare sau se materializeaza.
Incep sa uit notiunea timpului. Minutele pe care mi le acord uneori pentru a recupera acea parte de somn pe care corpul o cere se transforma in ore, secundele pe care imi promit ca le voi mai petrece in natura se transforma in alte ore, dar oare eu am aceste ore?
A trecut si vara. Incepusem sa simt caldura naturii, ma puteam plimba prin ploile caldute pe care natura mi le oferea. Poate erau lacrimi de bucurie sau, pur si simplu, trebuia sa fie o schimbare. A trecut vara, insa nu am vazut viata ajunsa la maximul ei. Am vazut doar o iarna ascunsa dupa o perdea de caldura.
Oare ce pot spune despre aceste zile, despre aceste luni? Ma pot bucura doar ca ziua este mai lunga si pot sta mai mult pentru a ajunge mai departe. In fiecare zi ajung cu un milimetru, un centimetru sau chiar un metru mai departe decat in ziua precedenta. Un pas mic catre necunoscut, un pas mare catre ceva mai bun.
Mereu ma uit catre padure si ma intreb ce se afla dincolo de ea. Oare acolo este locul in care merg in fiecare vis si gasesc mereu ce caut sau e pur si simplu o parte infima din univers, o parte care nu difera cu nimic de celelalte?
As vrea sa vad copii jucanduse. Aceiasi copii care iarna construiau oameni de zapada si se bateau cu bulgari. Aceiasi copii care primavara renasteau si ei, mai mari, mai fericiti si mai puternici. Aceiasi copii care sunt definitia jocului.
Toate astea imi amintesc de ferestrele la care visez. Oricat as incerca sa neg, in fiecare vis imi apare o fereastra prin care eu vad totul, in fiecare dimineata ma trezesc gandindu-ma cum m-as fi trezit daca as fi avut ferestre.
A trecut si toamna. Este ultima zi de toamna, iar eu ma simt mai acasa in natura decat in casa mea. Pasesc pe covoare din frunze ruginii, stau pe copaci doborati de furtuni inchipuindu-mi ca poate vor fi viitoarea mea mobila sau incalzindu-ma cu gandul ca voi lua macar o parte din natura, cateva lemne, pentru a ma incalzi si in casa. Ma voi mai plimba o singura data in aceasta toamna, o singura plimbare pana la dealul din capatul padurii.
Atunci le-am vazut. Doua ferestre, doua ferestre Gealan. Nu stiu cat timp am stat si m-am uitat la ele. Poate am stat un minut, doua minute, 10 minute, o jumatate de ora, o ora, o zi, o luna, o viata sau doar o secunda. Pur si simplu nu imi puteam lua ochii de ele. Ma simteam ca un om nascut orb care urma sa fie operat pentru a putea vedea. Simteam adrenalina in sange, ma pregateam sa le car acasa, nu imi pasa cat de grele puteau fi. Aveam si uneltele pe care le-am folosit pentru a-mi face mobila, acum puteam avea viata la care viseaza oricine, viata la care visez eu.
M-am apropiat incet pentru a ma bucura cat mai mult de fiecare gand generat de fiecare pas, dar ceva s-a intamplat. Totul s-a facut negru in jurul meu. Poate ca universul meu nu accepta acest element ce imi facea viata perfecta, poate incalcasem legile universului meu. Imediat am realizat ce s-a intamplat. A fost doar un vis. In clipa urmatoare eram in patul meu, iar soarele intra pe fereastra larg deschisa. Casa mea nu era oarba, aveam ferestre.
Visul a fost atat de real…Chiar inainte sa adorm am citit despre provocarea celor de la Gealan. Arhi si Bazavan isi vor acoperi ferestrele timp de o saptamana si vor trai intr-o casa oarba, asa ca le voi da amandurora sfaturile din visul meu: sa isi ocupe timpul pentru a nu sesiza lipsa ferestrelor, sa fie in permanenta inconjurati de membrii familiei si sa se trezeasca devreme pentru a-si planifica ziua. Deoarece visul meu pastra o parte din trecut si renunta la curentul electric, cei doi ar trebui sa aiba si cate un generator in cazul in care o furtuna iesita din vara pe care am visat-o va veni insotita de o pana de curent.

Sa mi se ofere acea casa fara ferestre este ca si cum, in schimbul vazului as fi fost lasat intr-o camera imensa cu cele mai frumoase peisaje din lume si cu cele mai frumoase bijuterii lucrate cu maiestrie de-a lungul secolelor. Fara ferestre, ma simteam cu adevarat orb. Datorita problemelor si timpului limitat, nu ne dam seama cat de importante sunt ferestrele pentru noi. Nu realizezi cat de important este un lucru pana ce il pierzi.

Proiectul Nevazatorul

-Ai gasit doi voluntari pentru proiectul Nevazatorul?
-Cred ca da. Cei doi nu stiu ca mai de implicarea celuilalt in proiect, deci opiniile nu vor fi influentate in vreun fel.
-Sunt pregatiti cu adevarat? Nu va fi usor.
-Ei spun ca da, insa vom vedea. Ultimii doi nu au fost cu adevarat pregatiti, desi erau increzatori la inceput. Vom vedea daca o combinatie intre o minte linistita si o viata activa poate da un rezultat pozitiv.
-Le-ai spus la ce proiect s-au inscris cu adevarat?
-Nu le-am spus prea multe, doar ca vor sta o saptamana intr-o casa „oarba”. Deoarece e posibil sa fie primul rezultat satisfacator, ii vom lasa sa fie inconjurati de alti oameni si sa isi poata continua viata normala.
-In cazul asta, cheama-i la mine maine pentru a le da toate detaliile.
-Am inteles.
Cei doi voluntatri tocmai sosisera la intalnirea cu organizatorul proiectului. Nu stiau prea multe despre el, doar ca va fi o mica modificare a vietii lor.
-Bine ati venit! Sa trecem peste introduceri si sa ajungem direct la subiect: proiectul.
In primul rand, proiectul se numeste Nevazatorul si este initiat de Gealan. Nu este prea complicat, trebuie doar sa va acoperiti ferestrele timp de o saptamana si sa scrieti un raport general despre ceea ce a simtit, cum s-a schimbat viata voastra si ce ati facut pentru ca timpul sa treaca mai repede.
Nimic complicat, iar ideea unei case oarbe parea interesanta, o provocare la care nu s-ar fi gandit.
-Am inteles, vom incepe luni.
-Bine. Puteti pleca.
Viitorii nevazatori plecara cu gandurile lor, amintindu-si ca proiectul se va desfasura in paralel cu vietile lor, deci isi vor continua intr-o anumita masura rutina zilnica.
-Dupa calmul afisat la aflarea vestilor si dupa felul in care au intrat aici, hotarati si siguri pe ei, as zice ca vom avea primele rezultate cu adevarat interesante ale proiectului.

-Au trecut cele 7 zile, ai rezultatele?
-Doar un raport, cel de-al doilea trebuie sa ajunga maine.
-Sunt rezultatele la care te-ai asteptat?
-Nu stiu inca. Am asteptat sa ma intalnesc cu dumneavoastra pentru a citi raportul si com vedea .
„Am incercat sa ma trezesc la ora 8 pentru a avea mai mult timp de gandire legat de viata mea in aceasta saptamana. A fost ciudat sa ma trezesc fara lumina soarelui, m-am simtit de parca era noapte.
Intreaga zi am incercat sa o pastrez cat mai normala, insa am realizat ca geamurile erau o parte importanta a vietii mele.
Chiar daca exista aerisiri, nimic nu poate inlocui geamul. Niciun sistem nu poate inlocui aerul care intra pe fereastra, niciun sistem nu poate inlocui o simpla fereastra. Nu exista parfum de firma care sa se apropie de mireasma naturii care intra pe fereastra, nu exista becuri care sa aduca la fel de multa lumina in camera precum soarele, nu exista laboratoare care sa produca aerul pe care natura ni-l ofera in fiecare zi.
In lipsa luminii soarelui, o pana de curent pare o poarta catre o alta lume. Poate parea amuzant sa ne gandim ca nu suntem pregatiti sa traim in intuneric, chiar si pentru cateva ore, suntem ca niste plante care au nevoie de lumina pentru fotosinteza.
In astfel de momente, exista doar doua refugii. Primul refugiu ar fi fost credinta. Nu trebuie sa ne gandim ca o divinitate ne poate da lumina doar pentru ca vrem, trebuie sa ne gandim ca misionarii poate au trait in pesteri, in intuneric si liniste deplina doar pentru a aduce speranta altor oameni prin promisiunea unui loc perfect dupa viata. Daca ei puteau, noi de ce nu am putea?
Al doilea si cel mai important refugiu este familia. Nu conteaza ca e lumina sau intuneric, liniste sau zgomot, familia iti sta alaturi. Familia este lumina care nu intra prin ferestre, familia este mireasma care te face sa te simti acasa, familia este aerul de care ai nevoie pentru a trai. Familia eclipseaza o casa oarba deoarece doar ei se afla mereu in fata ochilor tai.
Intunericul ofera o intersectie intre prezent si trecut, deoarece este vurnelabil atat in fata lumanarilor, cat si in fata telefoanelor. Telefonul a aratat un viitor luminos, iar ecranul si flash-ul sau arata ca si intunericul poate deveni luminos, cele doua fiindu-ti alaturi.
In momentele in care nu aveam inspiratie obisnuiam sa privesc pe fereastra, insa acum aveam nevoie de o noua alternativa. Notele muzicale se transformau in inspiratie, fragmentele din cartile citite se transformau in ferestre catre alte lumi.
Familia,cartile,muzica, trei lucruri care nu mi-au lipsit, trei sfaturi pentru ca timpul sa treaca mai repede,pentru ca trezirile la ora 8 luminate de bec sau de telefon sa promita o zi aproape normala. Poate ca un avantaj ar unei case oarbe ar fi banii economisiti datorita lipsei ferestrelor, insa merita?
Dezavantaje? Lipsa luminii soarelui, lipsa unei imagini a lumii, lipsa aerisirii. Nu conta ca puteam iesi oricand afara pentru aer proaspat, pentru a vedea ce s-a schimbat si pentru a simti caldura soarelui, aceste lucruri faceau casa cu adevarat completa, o faceau perfecta.
Nu cred ca as renunta la ferestre, indiferent de pretul pe care l-as plati pentru ele.”
-Cred ca asta ne ajuta sa alcatuim o lista de sfaturi pentru un om care locuieste intr-o casa oarba si o lista a avantajelor si dezavantajelor casei oarbe.
Lista de sfaturi:
1. Cel care locuieste intr-o casa oarba trebuie sa incerce sa stea aproape de familie.
2. Cel care locuieste intr-o casa oarba trebuie sa incerce sa isi ocupe tot timpul liber pentru a ignora lipsa ferestrelor.
3.Cel care locuieste intr-o casa oarba trebuie sa se trezeasca in jurul orei 8 pentru a-si putea planifica mai bine ziua.
4. Cel care locuieste intr-o casa oarba trebuie sa aiba un generatore pentru a fi pregatit pentru o pana de curent.
Lista de avantaje:
1. O casa fara geamuri inseamna bani pe care posesorul ii poate cheltui pentru pasiunile sale.
2. Desi suna amuzant, cel care locuieste intr-o casa oarba nu trebuie sa aiba grija ca ferestrele sa fie mereu curate.
Lista de dezavantaje:
1. O casa oarba este o casa in care soarele nu poate intra pe fereastra.
2. O casa oarba este o casa in care aerul proaspat nu poate intra pe fereastra.
3. In cazul unei pene de curent, casa oarba poate ramane in intuneric total.

-Oare am scapat ceva?
-Nu cred, dar putem adauga pe parcurs. Am obtinut informatii importante si interesante, deci proiectul Nevazatorul a fost un succes. Ma intreb ce vom vedea maine in al doilea raport.
-Vom vedea. Fiecare zi este o fereastra care ne prezinta o parte din viata noastea.

Dau mai departe sfaturile catre Arhi si Bazavan.

Allview lanseaza 2 Speed Quad

Braşov, 19 septembrie 2013. Allview, cel mai important producător autohton din industria IT&C, lansează astăzi tableta 2Speed Quad. Noul device Allview se remarcă printr-un puternic procesor Quad Core de 1 Ghz, autonomie ridicată a bateriei şi rulează sistemul de operare Android 4.2.2. Jelly Bean. Device-ul este compatibil cu tehnologia Miracast. 

Allview 2Speed Quad

Allview 2Speed Quad

Producatorul autohton Allview s-a remarcat prin tablete cu un pret redus, insa mereu specificatiile au fost putin umbrite de autonomia slaba. Cu 2Speed Quad, cei de la Allview spera sa arate ce pot cu adevarat.

General 

 

 

 

Lansare Septembrie
Stare Disponibil
Limbi Romana, Engleza, Germana, Spaniola, Franceza, Olandeza, Rusa, Italiana, Maghiara etc.
Dimensiuni 200*152,5*9,8 mm
Greutate 473,8 grame
Display 

 

 

 

Tip TFT-LCD
Dimensiune 8″
Touch screen Capacitiv, multitouch
Rezolutie 1024*768 px
Format 4:3
 Caracteristici 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SO Android 4.2.2 Jelly Bean
CPU Cortex A7 QUAD Core la 1 GHz
GPU PowerVR SGX544 MP2/8core
Memorie Flash 8GB
Memorie RAM 1GB DDR3
Memorie externa MicroSD pana la 32GB
Culoare Alb / Negru
Widget Da
Fast boot Da
Multitasking Da
G-sensor Da
Design Slim, capac spate aluminiu
 Conectivitate 

 

 

 

 

3G Da (optional prin modem 3G)
Modemuri compatibile Huawei MF110, Huawei E180, Huawei MF190, Huawei E261, Huawei E3131, Huawei E190, Huawei E169, Huawei E352, Huawei E122
WLAN WiFi 802.11 b/g/n
Wi-Fi Direct Da
Wi-Fi Display Da, compatibil Smart2View
Conectivitate PC Da, USB 2.0
 Multimedia 

 

 

 

 

 

 

Camera Fata 0.3 Mpx / Spate 2.0 Mpx. Functii: Fast Snap, Time Lapse, Panorama, Efecte.
 Sunet Difuzor
Stereo prin casti
Microfon incorporat
 Video Redare: formate multiple, decodare video la rez 4k 3840x2160p / FullHD 1920X1080p (HDMI)
Redare flux 4K 3840x2160p
E-Book Da, formate multiple
Imagini Da, formate multiple
 Internet  

 

Social networking Da
E-Mail Da
Call by wifi Da. Suporta videocall prin Skype, Yahoo etc.
Aplicatii Bitdefender, ES File Explorer, Office Suite, All Click, 4K Player cu Dual Display
Porturi 

 

 

Iesire audio Jack, 3,5 mm
Iesire video micro HDMI
Cititor card MicroSD
Usb MicroUSB
 Baterie 

 

 

 

Tip incarcator DC 5V, 2,5A
Tip Baterie 3,7V Litiu-polymer
Capacitate 4400 mAh
Timp utilizare Pana la 7 ore
Stand-by 440h
Continut pachet Tableta, incarcator, cablu de date, cablu OTG, manual de utilizare, certificat de garantie.
Allview 2Speed Quad

Allview 2Speed Quad

Procesorul Quad-Core tactat la 1 GHz completat de solutia grafica Power VR SGX544 MP2 cu 8 nuclee si 1 GB RAM, Android 4.2.2. Jelly Bean, toate acestea se materializeaza intr-un scor in AnTuTu Benchmark de 20182.

AnTuTu Benchmark

Autonomia promisa de producator de pana la 7 ore in conditii de utilizare continua si de pana la 18 zile in stand-by promite sa arate ca cei de la Allview pot deveni cea mai buna alternativa pentru cei care au un buget redus.

De asemenea, tableta vine cu o noutate pentru produsele Allview, Dual Display, care este descrisa cel mai bine de producator.

„Conectand device-ul prin adaptorul Smart2View la un televizor cu port HDMI, poti vizualiza, cu ajutorul player-ului 4K preinstalat si a functiei Dual Display, doua continuturi diferite: filmul preferat pe televizor, iar tableta ramane disponibila pentru a accesa orice alta aplicatie.”

Dual Display

Un alt detaliu important este prezenta conexiunii 3G prin modem, in lista de specificatii regasindu-se si modemurile compatibile. Conectivitatea sporita este dovedita si de posibilitatea de conectare la un televizor compatibil printr-un cablu HDMI sau utilizand tehnologia Miracast, prin adaptorul  Smart2View, putand reda filme în format 4K.

Allview 2Speed Quad

Alte detalii despre tableta Allview 2Speed Quad se pot gasi pe site-ul producatorului.

Cu un pret de 649 de lei sau de 749 de lei impreuna cu adaptorul wireless display Smart2view, Allview 2Speed Quad ar putea fi un best-buy daca autonomia decenta si lipsa lag-ului vor fi cuvintele comune ale tuturor review-urilor.

2Speed Quad

Tie de ce iti place tenisul?

-Dragule, poti sa te duci pana la magazin?
Pentru majoritatea barbatilor, aceste cuvinte ar fi avut drept rezultat multi nervi si alte lucruri negative care dauneaza psihicului, insa Ilie nu mai reactiona asa. Realizase in urma cu 10 ani ca nu are rost sa se supere, nu are rost sa isi scurtreze viata care oricum este prea scurta, ca nu are rost sa nu savureze fericirea pe care niciodata nu o gaseste cu adevarat. Renuntase sa se enerveze.
-Imediat ce se termina semifinala de la US Open voi merge, mai dureaza doar 10 minute.
-De ce te uiti tocmai la tenis? Tie de ce iti place tenisul?
-E o poveste mai lunga.
Inainte sa ma casatoresc cu tine, mai exact acum 10 ani, viata mea parea perfecta. Eram liber si aveam atat de multi bani incat nu aveam timp sa ii cheltui, dar nu eram fericit. Eram gol. Puteam avea majoritatea lucrurilor pe care mi le doream, insa ce cautam nu se putea cumpara. Puteam avea prieteni, dar nu si prietenie. Puteam avea o casa intr-un loc uitat de lume, dar nu si liniste. Aveam totul si nu aveam nimic.
In timp ce mergeam sa ma intalnesc cu un coleg de munca, am vazut primul lucru care mi-a aratat ca nu banii contau.
Am vazut doi copii jucand tenis. I-am vazut jucand, desi se vedea ca obosisera. Le placea sa faca acel lucru, se simteau bine. Radeau,zambeau, traiau. Ei uitau de restul lumii. Nu conta daca acasa ii asteptau doi parinti care aveau niste salarii imense sau daca acasa erau asteptati de doi parinti normali, acolo nu mai exista nimic din lumea noastra. Erau intr-o alta lume, o lume pe care eu o pierdusem.
Acest lucru m-a pus pe ganduri, insa pe moment nu am incercat sa schimbam ceva. Ma gandeam ca ei se bucurau doar pentru ca erau copii si nu aveau griji, iar eu deja vedeam adevarat fata a vietii.
Al doilea lucru care mi-a demonstrat ca trebuie sa schimb ceva a fost o finala a unui turneu de tenis. Am vazut viata cu adevarat. Doi oameni care puneau pasiune in ceea ce faceau, care faceau acel lucru din pasiune, care duceau tenisul la stadiul de arta. Am vazut fericire si tristete, dezamagire si extaz. Am vazut la final lacrimi de bucurie si doi oameni care au trecut peste titluri, peste puncte, peste trofee si peste bani care s-au felicitat reciproc. Am vazut cum era si este viata cu adevarat.
Mi-am dat seama ca viata noastra este ca un meci de tenis. Fiecare intalnire cu o persoana este un meci in care noi pasam de la unul la altul o minge formata din vorbele pe care le adresam, sentimentele pe care celalalt ni le provoaca si gandurile carora le dam nastere in mintea noastra, care ne ajuta sa lovim racheta pentru a nu pierde si care dispar pentru a lasa locul altora mai proaspete si mai puternice.
-Acum inteleg…
-Daca tot vorbim de tenis, te deranjeaza daca ma voi duce sa vad pe viu turneul Sibiu Open 2013?
Sibiu Open 2013? Ce turneu este asta?
-Sibiu Open 2013 este cel mai important turneu de tenis din Transilvania si se desfasoara in perioada 21-29 septembrie 2013 in Tenis Club Pamira , fiind prezentat de Carpatica Asig. Meciurile se vor transmite si la televizor: pe data de 27, telespectatorii putand viziona primele doua sferturi de finala, pe data de 28 cele doua semifinale, iar duminica, pe data de 29 septembrie 2013, finala de la ora 15:00 pe Digi Sport. Intrarea este libera, cu exceptia meciurilor finale din 28 si 29 septembrie. Pretul unui bilet pentru ambele zile este de 25 de RON, iar locurile sunt limitate.

Bilete Sibiu Open 2013

La turneu participa jucatori din Spania, Austria, Franta, Romania, Brazilia, Germania, Slovenia, Slovacia, Italia, Serbia, Kazakstan si Canada, in total 24 de jucatori plus 4 invitati din wild card.

Sibiu Open

-Sigur ca te las sa mergi. Voi veni si eu cu tine pentru a vizita orasul.

– In cazul asta, abia astept sa vina data de 21 septembrie. Fiat tenis!