Educatia

Educatia reprezinta primul criteriu de acceptare in societate. Toata viata esti judecat in functie de educatia primita.

Trebuie sa inveti romana pentru a te exprima, desi inveti tone de cuvinte pe care ajungi sa le folosesti in maxim doua discutii, ca sa nu mai pomenesc de cele peste 100 de ore petrecute pentru a te pregati, ore care vor lasa informatie pe termen scurt. Inveti pentru un examen care iti va decide soarta, un examen al viitorului care apartine deja trecutului. Nota ta este deja acordata, trebuie doar sa atingi inaltimea educatiei pentru a o putea lua.

Pasesti timid in scoala. Te inarmezi cu curaj, te aperi cu amintiri placute si lupti cu necunoscutul. Scoala ramane un refugiu pentru sufletul fiecaruia, o camera pentru momentele in care ne panicam datorita realitatii care ne contrazice imaginatia.

Gasesti o a doua casa, o casa in care iti faci somnul mintal pentru a fi odihnit in viata, unde activitatea cerebrala sfideaza principiile unui somn normal: cu cat ne odihnim mai mult, cu atat aceasta creste. Nu este o odihna normala, nu ne odihnim trupul care ne poarta balastul lasat de greutati si de fiecare eveniment petrecut, ci sufletul. Ne odihnim mintea, ne hranim judecata pentru a ajunge la nivelul superior al educatiei.

Educatia este ceea ce ne diferentiaza de alte persoane. Fiecare incearca sa fie mereu altfel, nu dorim sa cadem in monotonie. Noi suntem diferiti si dorim sa exteriorizam aceasta certitudine.

Viata noastra este pictura pe care noi o realizam. Invatam arte plastice la scoala pentru a plasticiza arta existentei. Luam bucurie si schitam o viata roz, luam realism pentru a descrie o lume in alb si negru, luam lumina pentru a ascrie viitorul nostru pe panza, luam imaginatie pentru a ne construi cetatea sufletului care sta impunatoare in decorul existentei noastra. Luam si verde pentru a ocroti natura. Suntem artisti care transmit sentimente prin fiecare actiune, in fiecare moment culorile inimii noastre ne coloreaza orizontul.

Invatam istorie, aflam despre titani care si-au scris numele cu razboi, in timp ce noi ne scriem numele in mijlocul razboiului nostru cu evolutia. Aflam despre dovezi de curaj in momente de rascruce, in care oamenii schimba cursul istoriei. Noi suntem singurii care pot schimba cursul râului vietii pentru a-l duce spre viitorul nostru, trebuie sa decidem singuri cantitatea de curaj pe care sa o combinam cu educatia.

Educatia este mai nobila decat aurul si platina, se afla in stare pura in fiecare, insa trebuie mereu hranita. Ii trebuie tot mai multa informatie, completandu-ne persoana cu fiecare nou element. Ne schimba in fiecare clipa, lasandu-ne la fel, imbunatatindu-ne pentru a ne lasa la fel de vechi. Suntem viitorul care apartine trecutului, educatia fiind puntea dintre cele doua.

Educatia este steagul pe care il purtam in lupta cu noi insine, drapelul pe care il arboram in capitala mintala a persoana noastre. Ne scriem educatia in autobiografia noastra, lasam educatia sa vorbeasca pentru noi, sa lase o bucata din noi pentru ca noi sa ajungem pomeniti in vreo poveste despre cel care a schimbat ceva, sa se scrie despre noi ca nu am fost doar niste necunoscuti intr-o mare de schimbare.

Incercam sa oferim educatia mai departe, oferim din propria rezerva pentru a obtine o noua recolta. Luam gazdele necoapte ale necunostintei si le „infectam” cu educatie. Aceasta declanseaza mutatii genetice si intelectuale, transformand „victima” intr-un nou soldat al armatei cunoasterii.

In viata, suntem scosi la lectie in fiecare zi. Educatia ne sta in cuget, ne indruma si ne ajuta sa luam note de trecere la materia existentei. Noi suntem materie plina de viata, informatie, educatia care ia fiecare materie scolara si o adaugam definitiei noastre din dictionarul timpului.

Incercam mereu sa transmitem educatia cea mare celor mici pentru a sfida prejudecati, judecati nejustificate, justificandu-ne fiecare alegere. Dorim sa lasam in urma mici parti ale influentei noastre, dorim sa stim ca o parte din noi continua sa primeasca informatie si educatie.

Traim intr-un mediu care ne obliga sa ne adaptam. Suntem cameleoni care si-au gresit vocatia, incercam mereu sa ne depasim aceasta conditie impusa si sa fim leii care ataca direct sansa primita. Folosim educatia drept ajutor in basmul vietii noastre pentru a ne putea metamorfoza in titani care refuza sa piarda batalia pentru al lor Olimp. Dorim sa stam pe tronul naturii pentru a ne schimba natura, dorim sa ne perfectionam, sa ne schimbam.

Educatia ne diferentiaza de animale. Suntem singurele fiinte care pot vorbi datorita unei gene intalnita doar la noi care nu se stie cum a aparut, insa toata aceasta transformare are si un pret. Toata viata invatam educatia pentru a-i putea vorbi, pentru a-i atinge nivelul suprem. Este in natura noastra sa dorim perfectiunea. Incercam sa protejam fiinta noastra, punand in jurul nostru vraja cunostintelor care ne adauga o a doua piele, una abstracta care ne apara de disparitie. Prin educatia, incercam sa ramanem noi, mereu mai noi, sa ramanem ca fiind noi si nu altii.

Ne mutam spatiul de manifestare. Atingem infinitul spatiului cu gandul, atingem posibilitatile nelimitate ale spatiului virtual cu informatia. Educatia se muta in manuale digitale , totul evolueza. Este un lucru normal al unei societati care cauta calea usoara.

Pornim de la un manual micut, in care gasim litere, si ajugem la cartea vietii noastre. Invatam sa citim si sa scriem pentru a ne relata povestea. Scriem nestemate pe foi, diamante neslefuite, pentru a ne plati avocati la Judecata de Apoi. Nu acceptam niciodata vreo judecata, ne decidem propria soarta, judecand din prisma criticilor noastre, prin propriile criterii ajungem la adevar. Luam binele si raul in balanta faptelor pentru a ne cantari viata. Nu dorim sa cadem in extreme, iar educatia este cea care ne ofera echilibrul. Ne ofera capacitatea de a discerne intre bine si rau intr-o lume care pune accent pe diferenta intre cele doua. Pana la urma, binele si raul nu au o definitie exacta, de aceea folosim educatia pentru a ajunge la copacul cunostintelor. Ajungem in varf pentru a da sens unor lucruri neimportante, coboram la baza pentru a uita importanta actiunilor noastre.

In viata, educatia este ghidul care ne calauzeste prin Pestera Existentei. Admiram formatiuni sufletesti care se imbina in forme spirituale, incercam sa intelegem linistea care ne apropie de idealuri, fugind mereu de agitatie pentru a ne intoarce la ea.

Cei de la Holcim Romania doresc sa faca primul pas pe drumul spre cunoastere in locul nostru. Ofera elevilor manuale digitale pentru a-i invata cum sa protejeze mediul.

Intr-o lume in care ploi acide incearca sa curete petele pacatului poluarii, in care noi suntem victimele unui razboi nedorit in care Poluarea ataca, singura speranta sunt copiii. Acestia trebuie sa se inarmeze pana-n dinti cu cunoastere, fiecare trebuie sa-si ia inima-n dinti si sa accepte realitatea: educatia este singura salvare a omenirii. Se duc la un razboi fara victime, un asediu la cetatile Poluarii care inalta turnuri de aparare in coloanele de fum care ataca cerul, cetate inconjurata de un teren minat cu plastic, sticla si ignoranta. Educatia este singurul antidot pentru ignoranta care ne poate distruge.

Viitorul educatiei se gaseste in trecut. Aceasta nu tine cont de timp, de spatiu. Existe mereu in fiecare, trebuie doar ca foamea noastra de cunoastere sa se faca simtita. Trebuie ca noi sa simtim cunoasterea pentru a o intelege cu adevarat. Viitorul suntem noi, noi suntem educatie pura.

Ganditi verde pe Planeta Albastra, inarmati-va cu educatie pentru razboiul care va scoate in fata purtatorii de informatie care vor avea un cuvant de spus in povestea omenirii.

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Educatia&8221;

    • Nu cred ca poti sa ii dai o definite, educatia poate fi definita uneori prin context. Aici ma refer la cunostintele acumulate de-a lungul vietii de om care il ajuta sa discearna intre bine si rau pana la urma, educatie de care are nevoie pentru a face CEVA.

      • Si care este baza dupa care ne orientam ce este bine si rau?

        Iar daca nu exista o singura definitie a educatiei, de ce acceptam definitia guvernului ca fiind singura care exista si statul fiind sigurul care o poate oferi?

      • Binele si raul nu pot lua o definite exacta nici ele. Nu poti decat sa incerci sa deduci ce este mai putin rau.
        Acceptam definitia guvernului deoarece toti suntem prinsi in societate, am ajuns dependenti de tot ceea ce inseamna asta. Trebuie sa acceptam multe lucruri doar pentru a fi considerati „din societate”.
        Acceptam fiindca nu avem alta optiune. Toata viata trebuie sa acceptam. Definitia guvernului a fost acceptata de mase, deci nu putem scapa de ea, am fi diferiti si asta ne-ar izola de mase, lucru pe care nu il dorim.
        Trebuie sa acceptam ca statul este singurul care o poate oferi deoarece asta este,iar, parerea maselor. Majoritatea am fost educati de scolile publice si,desi uneori nu am inteles deloc decizii si criterii impuse, nu putem sa iesim noi in evidenta deoarece am fi judecati si automat izolati.
        Ca o concluzie, nu avem o baza fixa de orientare intre bine si rau deoarece nu suntem in stare sa le definim in adevarata esenta, iar acceptarea este bazata de „constrangeri” ce tin de noi, pe care le facem si le simtim mereu.

      • Nu, nu de asta acceptam definitia guvernului, ci pentru ca asa am fost conditionati. Avem alta optiune, dar nu vrem sa o luam in considerare pentru ca statului nu-i place acest lucru si astfel vom fi deranjati in comfortul nostru daca spunem altfel.

        Se pare ca sinteti de acord cu spiritul de turma. Daca nu stim care este definitia binelui sau a raului, de unde stim ca monopolizarea educatiei de catre stat este un lucru bun? Din acest motiv societatea nu va iesi din mediocritate. Sint oameni care au definitia binelui si a raului, care au definitia educatiei si traiesc pe baza acestor definitii. Sint oameni carora nu le pasa daca gindesc diferit de ceea ce este impus de stat, si nu sint izolati sau aruncati afara din „societate”.

      • Eu nu doresc sa fac parte din turma. Stiu ca avem mereu alta optiune, dualitatea este fireasca, asa cum am mai spus. Este normal sa avem optiuni, insa nu dorim sa le cautam dintr-un defect format de ceea ce ni s-a spus: in general trebuie sa taci si sa inghiti, un lucru ramas probabil de pe vremea cand Romania era prinsa in Al Doilea Razboi Mondial, moment in care tara noastra era clar condamnata.
        Ca sa revin la educatie, nu stiu sigur daca putem vorbi despre bine si rau in monopolizarea educatiei de catre stat. Vorbim de beneficii si dezavantaje in acest context. Aceasta monopolizare apartine unui stat care refuza schimbarea. Omul evolueaza, insa statul s-a obisnuit cu un sistem din care se poate profita, uitand de „producatorii” care le asigura lor existenta in functii.
        Stiu ca exista cazuri in care exista gandirea diferita, dar exista tendinta de aducere la turma efectiv.
        Cei ” de sus” incearca sa isi asigure o populatie usor de prostit, deci planul lor merge.
        Daca stam sa ne gandim, problema nu este reprezentata de izolare sau judecare, ci de indobitocirea populatiei. Tot mai multe persoane refuza sa incerce progresul deoarece vad in tabloide persoane care au un IQ demn de marimea de la pantoful purtat de un ciung, dar care au bani la greu si nu au treaba. Mediul ne strica pana la urma, dar tot noi ne putem repara daca vom trece peste prejudecati, modele inventate ale ziarelor si incercari de schimbare a noastra.
        Pana la urma asta se intampla, ne schimba pe toti pentru ca le permitem. Noi suntem vinovati pentru monopolul asupra educatiei, noi acceptam definita guvernului, noi acceptam si facem totul.

      • Toate astea se intimpla pentru ca nu exista un punct de referinta, pentru ca consideram ca totul este relativ, totul este in functie de avantaje si dezavantaje. Si atunci ne miram ca cei din tabloide sint copiati? Pai daca aduce avantaje, de ce nu? Sigur ca doriti sa faceti parte din turma, altfel nu ati spune intr-un fel, „asta este, noi trebuie sa ne conformam, pentru ca asa face societatea”.

      • Eu,personal, nu vreau sa fac parte din „turma”, dar actuala societate te obliga. S-a ajuns la o indobitocire masiva.
        „Rautatea face casa buna cu intelectul redus”-Deliric. Chestia asta e adevarata, am vazut exemple clare, trebuie de multe ori sa pari din turma ca sa nu atragi atentia. Trebuie sa recunoastem, lumea este rea si nu mai dezvolt, e doar o mica observatie care acopera jumatate din populatie.
        Chestia cu avataje si dezavantaje apare in contextul reprezentat de Romania, nu se doreste evolutie.Cei de sus o duc bine si doar de asta le pasa, cel de jos se zbate cat se zbate si cam atat. Vede ca 3-4 oameni cu IQ mic ajung in ziare si se bucura de bani, deci nu mai are impuls. Nu poate sa mai tina minte de valorile lui cand vede ca valorile lui valoreaza fix ZERO.
        E normal sa alegi pe baza de avantaje si dezavantaje, e primul criteriu pe care trebuie sa il ai in vedere. Sunt oameni care uita de etica, bine si rau si altele daca sunt avantaje, e trista realitate.
        P.S.Cred ca daca punem toate comentariile facem un articol. 🙂

  1. Nu comentez articolul, este foarte plastică şi frumoasă exprimarea.
    Vreau doar să vă spun că cei cu IQ cât numărul de la pantof sunt urmăriţi de alţi oameni cu IQ cât numărul de la pantof. Şi ei nu conştientizează că se uită la nişte oameni care nu ar trebui să reprezinte un mode pentru societate. Pentru ei totul este normal. Oameni normali care se uită la oameni normali.

    • Cand vad astfel de exemple, inteleg un singur lucru: deja nu e vorba de IQ mic sau alta critica la adresa educatiei, ci instinct de supravietuire in ambele tabere. Cei care au ajuns sus o fac pentru ca asa spera sa nu cada atat de repede in clipele ce vor urma, cei care ii „admira” o fac pentru ca spera sa aiba sansa de a se bucura de avantaje sau , pana la urma, stiu ca astfel vor avea sanse mai mari. Banul este viata acum, fara bani incepi sa ai probleme. Asta in conditiile in care vrei sa stai in societatea noastra. E trist, dar ei ajung oamenii normali, iar noi suntem „exceptiile”. Ei, fara sa realizeze, sunt defapt animale prinse in jocul supravietuirii si prin aspiratii si astfel de prostii incearca defapt sa capete o siguranta.

  2. Pingback: Educaţia, această traumă colectivă | DISCERNE

  3. Eu nu sunt de acord ca educatia este ceea ce ne diferentiaza de alte persoane, nu in Romania si nu in Europa. Toti elevii sunt educati in momentul in care trec prin scoala – si asa cum este ea in Romania, este inca mai performanta decat in alte state din Europa, cum ar fi Italia sau celelalte din tarile balcanice. Cu toate acestea, nu educatia face diferenta – ea tocmai creeaza o plafonare pe de-o parte, si o platforma comuna de experienta pentru toti

    • Elevii sunt educati, dar cum e educatia aia? Trebuie sa ne gandim ca exista multa informatie in manuale, mult „balast”, tocmai pentru ca,incepand sa uite, elevul sa ramana macar cu 10% din acea informatie. Nu comentez situatia din Italia sau celelalte tari balcanice deoarece nu stiu prea multe despre educatia primita de ei. Problema este urmatoarea: educatia creeaza o platforma comuna de experienta pentru toti, dar produsul finit al educatiei difera foarte mult. Daca tu,elev muncitor, ai invatat,poti ajunge sa nu iti gasesti de munca sau sa ai un post foarte bun. La fel de bine poate face si un elev care a invatat mai putin decat tine. Totusi, ideea este alta: tara noastra nu tine cont de un lucru: nu conteaza cat inveti, ci ce esti in stare sa faci. Esti obligat de multe ori sa inveti „pentru un viitor mai bun”, insa ajungi sa folosesti 10%. Tu te faci actor, dar trebuie sa inveti matematica de clasa a zecea, te faci profesor de romana la un liceu, dar trebuie sa inveti chimie si fizica. Educatia din Romania trebuie sa formeze oamenii pentru munca, insa le ofera mai mult decat trebuie.
      Este bine, iti faci o cultura generala, dar mai apare o problema: X stie ca el se face inginer. Invata ce trebuie, dar nu ia note de 9 si 10 la alte materii. Asta ii afecteaza media si poate nu intra la universitatea dorita de el. Asa ajunge sa urasca sistemul de educatie. Il poti critica pentru asta?
      Asta este parerea mea. Nu este perfecta,dar este a mea si asta conteaza.

  4. Cristina, eu te respect pentru decizia ta. Pana la urma, parintele este cel care isi creste cu adevarat copiii, nu vad cu ce il afecteaza pe copil faptul ca nu invata intr-o scoala. Pana la urma, ala e scopul educatiei. Nu mai are alt scop decat sa formeze forta de munca pentru tara, e trist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s