Dialog cu arta

    Toata viata noastra este un dialog. Credinciosul poarta un dialog cu divinitatea prin intermediul rugaciunii. Daca ar fi sa analizam putin rugaciunea, fiecare contine un dialog care scoate in evidenta neputinta omului in fata Tatalui.
Dialogul reliefeaza in literatura trasaturi in mod indirect. Viata noastra este o poveste, insa povestea noastra nu este o linie ascendenta, avem suisuri si coborasuri in momentul in care existenta ne pune sa urcam pante, pante in care suntem testati. Suntem deseori judecati pentru dialogul dintre noi si persoanele dragi, straini, oameni care ne-au gresit sau nu. Este in natura noastra, probabil o trasatura pe care am primit-o la caderea turnului Babel.
  Noi ne indepartam unii de altii, insa dialogul ne apropie putin cate putin. Suntem asemeni Caii Lactee si galaxiei Andromeda: cele doua se apropie una de cealalta in fiecare clipa pana ce se vor contopi intr-o singura galaxie. Si omul isi cauta o Andromeda cu care sa se contopeasca pentru a se intregi.
  Fiecare om este o jumatate de sfera, iar dialogul este puntea dintre oameni.
Omul este arta. Creierul sau este un santier unde lucreaza cuvinte, cuvinte libere care nu iau pauza pentru a monitoriza parametrii functionarii dialogului, lucrand in uzinele centrului vorbirii. Arta curge prin venele noastre. Suntem poezie in miscare deoarece fiecare actiune a noastra ne poarta sentimentele, suntem sculpturi vii deoarece suntem cea mai complexa creatie din lume, picturi care defileaza prin galeria omenirii deoarece viata noastra este o paleta de culori care se schimba in functie de orizontul trairilor pe care rasare soarele bucuriei, incalzind florile tristetii care se transforma in vrejuri pe care inmuguresc clipe frumoase.
Pe scena vietii, noi jucam o piesa de teatru in care dialogul ne scrie scenariul. Noi suntem doar mici actori ai prezentului care vor sa ajunga mari modele ale viitorului. Dialogul nu tine cont de timp. El ramane in eternitate, continandu-si existenta pana la sfarsitul universului.
    Teatrul si arta sunt sinonime, cele doua fiind sinonime cu sufletul uman, cu sentimentele. Cele doua sunt in stare pura, lichida, in fiecare dintre noi, fiind pregatite sa ne dea arta la moara pentru ca noi sa macinam tristetea, pe care sa o vindem ca pe painea calda trecutului. Noi suntem viitorul nostru, imagini ale unei lumini care calatoreste prin univers catre noi. Arta este lumina trairilor, punandu-le in evidenta intr-o mare de bucurie,tristete,extaz, sarind sus, sus, luandu-ne si pe noi cu ea, nelasandu-ne sa cadem niciodata. Arta sfideaza legea gravitatiei.
   Omul are in intreaga sa societate simboluri pentru arta. Le-a numit sculptura, pictura, muzica, poezie si teatru. Cel din urma ne intruchipeaza perfect. Ne arata in diferite aspecte, ne pune masti pe fata care ne ascund adevarul, il camufleaza in replici pentru ca la final sa dam cartile pe fata pentru a invata sinceritatea noastra. Ne invatam pe noi ce suntem noi, suntem fiinte care arunca sentimente intr-un razboi sufletesc, in furtuna care ne cutremura din temelie.
  Teatrul celebreaza diferite momente ale vietii noastre. Festivalul International de Teatru de la Sibiu(FITS) are ca tema anul acesta dialogul. Nu voi enumera istoria acestui festival deoarece aici vorbim despre teatru ca arta, nu ca trecut deoarece teatrul tine de prezent si viitor, gasiti aici informatiile.
   Invatati de la teatru pentru a lua examenul vietii la materia sufleteasca.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s