Beck’s Gold, aurie, amaruie, lejera

A fost odata un imparat. Nu era un imparat magic, nu avea o mare armata, nu era de o frumusete legendara, nu era cel mai bun strateg, nu castigase sute de razboaie, nu avea nimic care sa il faca special pentru majoritatea.

Desi el nu parea sa iasa in evidenta prin nimic, reusise sa isi pastreze tronul si sa tina regatul sau in siguranta si pace. Totul se datora talentului sau de negociere. Chiar daca nu reusea mereu sa evite razboiul prin vorbe, o reusea prin stomac.

Daca nu reusea sa negocieze cu un alt imparat, lasa diplomatia in seama unui pahar de vin sau de bere. Nu existase nimeni care sa nu fi fost uimit de aroma bauturilor si sa decida ca nu se merita un razboi daca ar fi insemnat ca nu mai poate sta la acelasi masa cu imparatul.

Totul a mers bine ani intregi, insa intr-o zi, ceva ingrozitor s-a intamplat: un alt imparat nu a fost multumit de paharul sau de bere. Asa ceva era imposibil. Nimeni nu se asteptase ca asa ceva sa se intample si nu exista un plan de rezerva, iar asta insemna un singur lucru: razboi.

Desi majoritatea invitatilor sai primeau vinul sau berea direct din rezerva imparatului, el mai avea cativa asi in maneca. Sau, mai bine zis, mai avea cateva sticle in imparatie.

Pentru ca zeul vinului si zeul berii sa ii binecuvanteze imparatia cu recolte bogate si cu ingredientele necesare, exista o bere ceremoniala care era adusa drept ofranda acestora in cadrul unui ritual de care nu stiau decat foarte putine persoane, mai exact imparatul si primii producatori de bere din imparatia sa, insa acum nu mai era nevoie sa salveze doar recoltele, ci intregul teritoriu.

Imparatul nu a dat niciodata detalii despre locul in care se afla berea ceremoniala, insa ne-am putea imagina o pestera in care curge un parau si in mijlocul careia se afla o sticla de bere infipta intr-o piatra pe care numai cel ales o poate scoate si o poate savura. Sau poate un laborator in care se amesteca substante si prin alchimie se obtine berea. Putem doar sa ne imaginam.

Invitatul sau incepuse sa devina nerabdator si se pregatea sa plece si sa isi pregateasca trupele atunci cand imparatul a intrat in sala. I-a inmanat acestuia sticla de bere si l-a lasat sa o savureze, sa ii admire culoarea si orice alt criteriu ar fi gasit.

A asteptat in liniste, apoi a intrebat:

-Cum vi se pare?

-Aurie, amaruie, lejera.

-Doar atat puteti spune despre berea ceremoniala? Vorbim totusi de o bere pe care nu multi au avut ocazia sa o guste, chiar mai putini ii stiu numele, Beck’s Gold.

-Nu am fost niciodata priceput la a descrie lucruri. Lasand asta la o parte, nu mai bine am uita de razboi? Exista destule teritorii de cucerit, insa nu conteaza niciunul atata timp cat ai un prieten cu care sa savurezi un pahar de Beck’s Gold.

Imparatul incerca sa isi ascunda emotiile atunci cand si-a dat seama ca reusise. Legendele aveau dreptate. Beck’s Gold chiar te ajuta sa gandesti liber. Nu degeaba zeul berii isi luase titulatura de fresh thinker dupa ce isi primise prima ofranda.

Samsung Galaxy S6, noul rege al smartphone-urilor

Regele statea pe tron si se gandea la viitorul sau si al regatului sau. Era rege de peste un an, o perioada atat de mare in acele vremuri, insa stia ca nu va mai dura mult. Pretendenti la tron aparusera inca de cand el castigase lupta, insa reusise sa le tina piept.

Totusi, asa cum spuneam, era rege de peste un an si se astepta sa fie inlocuit in curand. Nu ii mai ramasese decat asteptarea. Asta facea regele Samsung Galaxy S5 pe tronul telefoanelor mobile de zile intregi.

Intr-o zi, in timp ce isi antrena procesorul si bateria, a auzit un mesaj intrand in memoria sa. De obicei, daca era vreo problema in regat, cineva ar fi venit sa ii spuna. Trebuia sa fie ceva foarte important daca fusese nevoie sa fie trimis urgent.

București, 1 martie 2015 – Samsung Electronics a lansat astăzi noile smartphone-uri Galaxy S6 și Galaxy S6 edge. Acestea inaugurează o nouă linie de design, fiind realizate din materiale premium și integrează cele mai avansate tehnologii Samsung pentru a le oferi utilizatorilor experiențe mobile superioare.

Cu noile Galaxy S6 și Galaxy S6 edge, Samsung le aduce utilizatorilor tehnologii mobile inovatoare și setează noi standarde în industrie,” a declarat JK Shin, CEO și Head of IT & Mobile Communications Division în cadrul Samsung Electronics. „Îi ascultăm cu atenție pe utilizatori și învățăm din succesul și provocările care ne ies în cale, pentru ca întotdeauna să venim cu idei noi și să depășim limitele tehnologiei. Cu un design nou, o rețea puternică de parteneri și servicii impecabile, Samsung Galaxy S6 și Galaxy S6 edge le oferă utilizatorilor cele mai bune experiențe de utilizare.”

Auzise legendele, insa nu crezuse in totalitate ca vor deveni realitate. Inca din momentul in care devenise regele smartphone-urilor auzise ca peste un an urma sa apara un nou rege care va urca pe tron si va domni peste imparatia smartphone-urilor, insa de fiecare data cand un pretendent afirma ca el era regele legendar, Samsung Galaxy S5 reusea sa iti mentina titlul de rege si pe zi ce trece credea tot mai mult ca acea legenda exista doar ca o simpla legenda si nimic mai mult.

Trebuia sa isi cheme toti supusii si sa vorbeasca cu ei. I-a adunat pe toti in sala tronului si s-a uitat la multimea de smartphone-uri. Erau acolo de la smartphone-uri cu ecrane de 4 inch pana la 6 inch, cu Android, iOS sau Windows Phone, cu 1,2 sau chiar 3GB de RAM, cu camere de 5,8 sau 13 MPx, era acolo intreaga populatie a imparatiei smartphone-urilor.

-Dragi smartphone-uri, astazi ma adresez voua ca prieten. V-am adunat astazi pe toti sa va vorbesc despre succesorul meu la tron, Samsung Galaxy S6.

Am fost regele vostru timp de un an, o perioada atat de lunga pentru un smartphone, insa astazi trebuie sa las locul unei noi generatii care sa duca poporul nostru la un alt nivel.

Atunci cand luptam pentru a ajunge rege, ma laudam cu vederea mea perfecta care ma va ajuta sa vad ce trebuie sa facem mai departe. Desi vederea mea de 1080×1920 este neafectata si la fel de buna, S6 vine cu o imbunatatire la 1440×2560 care sper sa se vada in deciziile lui. Cu o densitate a pixelilor de 577, fata de 432 in cazul meu, sper ca isi va castiga onoarea de a fi rege.

De asemnea, mereu am crezut ca procesorul meu este unul dintre cele mai rapide si mereu m-am dat putin in spectacol si mi-am etalat capacitatea de multitasking si rapiditatea, insa procesorul pe 64 de biti pur si simplu ma depaseste.

Nu cred ca mai are rost sa vorbesc despre memoria lui RAM si despre capacitatea de stocare de pana la 128 de GB. Poate ca nu are suport pentru vreun card microSD, insa niciodata nu am avut incredere in altceva decat memoria mea si sper ca si el va face la fel.

Mereu mi-a placut fotografia si a fost unul dintre lucrurile care m-a ajutat mereu sa ma relaxez, insa S6 o duce la un alt nivel. Nu vreau sa spun mai multe, deoarece trebuie si el sa gaseasca cateva cu care sa va uimeasca si sa va impresioneze. Puteti avea incredere in el orice ar fi. Securitatea imbunatatita il va face mai loial decat am fost eu vreodata si poate mai loial decat orice alt smartphone din istorie.

In incheiere, nu vreau ca aceste cuvinte sa para ca vin din gura unui rege. As vrea sa ma vedeti ca pe un prieten care va recomanda sa il acceptati pe Samsung Galaxy S6 ca noul rege al smartphone-urilor.

In timp ce isi facea retragerea pe fondul aplauzelor, stia ca facuse ce trebuia si era mandru ca avea, in sfarsit, un urmas demn de coroana sa. Ca prieten sau ca rege, ar fi recomandat oricui noul Samsung Galaxy S6.

25 de ani de ALCEDO

Se obisnuise deja sa nu iti vada sotul prea mult pe acasa in timpul zilei. Fusese mai greu la inceput atunci cand el luase hotararea de a se apuca de agricultura, insa ea l-ar fi sustinut in orice s-ar fi gandit sa faca si era fericita ca el era fericit.

In timp ce ea se gandea ce mai avea de facut prin casa, a auzit usa deschizandu-se si apoi pe sotul ei intrand in bucatarie:

-Aici erai.

-Ce s-a intamplat? Ai patit ceva? A patit altcineva ceva? E vreo problema undeva?

-Nu iti face griji, totul merge bine. Doar mi-am amintit ca trebuia sa te rog ceva. Mi-am notat si pe o hartie pe care am lipit-o de televizor, si in telefon, mi-am facut un semn pe mana, dar aproape am uitat.

-Orice, dragule.

-Ai putea sa imi faci un tort? Maine e ziua unui vechi prieten si ma gandeam sa ii fac o surpriza.

-Sigur ca da. Cu ce ai vrea sa fie tortul?

-Nu m-am gandit prea bine la asta. Singuru lucru pe care il am in minte e 6% din produsele de protectia plantelor utilizate de fermierii romani.

Asta nu prea suna ca un ingredient pentru ea. Probabil ca sotul ei statuse prea mult in soare astazi si nu mai gandea bine. Se gandea sa ii spuna sa stea in casa, insa stia ca sotul ei putea sa isi piarda si un picior si tot nu ar fi stat in casa in loc sa munceasca afara.

-Am notat. Pentru cate persoane o sa fie tortul asta?

-Hmm, cred ca pentru aproximativ o treime din fermierii de pe piata romaneasca.

Da, e clar. Sotul ei a stat prea mult in soare. Probabil ca trebuia sa ii dea de la inceput o sapca. O sa ii treaca oricum, deci il putea asculta. Poate chiar ii putea aminti de asta peste cateva zile si sa mai rada putin de el.

-Interesant…Sa scriu ceva pe tort? Te-ai gandit la un mesaj pentru…vechiul tau prieten?

-Cred ca ai putea scrie „Pentru cel mai mare distribuitor de produse de protectia plantelor si de seminte din Romania„. Sper ca mesajul nu e prea lung.

Ea stia majoritatea prietenilor lui si nu isi amintea ca vreunul din ei sa fie distribuitor de produse de protectia plantelor, darmite sa fie cel mai mare de pe piata. Deja avea impresia ca sotul ei glumeste cu ea pentru ca s-a plictisit de munca si avea nevoie de o pauza.

-Ca sa nu uit: ai putea pune si doua lumanari pe tort? Prietenul meu implineste 25 de ani si vreau sa ii fac o surpriza.

Deci prietenul lui avea doar 25 de ani si deja era cel mai mare distribuitor de produse de protectia plantelor din Romania. Nu o sa cada in plasa de data asta.

-Se rezolva, dragule. Doar o intrebare: cum il cheama pe prietenul tau?

ALCEDO.

-ALCEDO? Nu am mai auzit de un asa nume. Din ce tara e?

-Din Romania. ALCEDO este o companie ce activeaza in domeniul distributiei de inputuri pentru agricultura.

-Si din toate persoanele si companiile din lume ti-ai ales ALCEDO. Chiar crezi ca are rost sa le trimiti un tort? Eu zic sa renunti la ideea asta.

-La fel ai spus cand am inceput agricultura. Imi spuneai ca a fost o mare greseala sa renunt la locul meu de munca si ca era o idee buna sa renunt inainte sa fie prea tarziu. Si un timp am crezut ca ai avut dreptate.

La inceput, lucrurile nu au mers atat de bine. Aveam o multime de probleme, nu stiam o multime de lucruri si incepusem si eu sa ma gandesc sa renunt la visul meu de agricultor, insa atunci a aparut ALCEDO. Era doar o companie veche de 1 an, un bebelus pe piata, la fel ca mine. Am vazut cum ALCEDO crestea de-a lungul anilor si cum ma ajuta si pe mine sa cresc. Contractul nostru era ca un contract intre 2 prieteni care au crescut de mici impreuna. De aceea as vrea sa ii multumesc vechiului meu prieten pentru ca mi-a fost alaturi atunci cand simteam ca vreau sa renunt.

Deja se simtea putin rusinata ca aproape rasese de ideea lui. Avea dreptate cu tot ceea ce spunea.

Probabil ca nu putea sa faca un tort din 6% din produsele de protectia plantelor utilizate de fermierii romani care sa fie destul de mare pentru o treime din fermierii de pe piata din Romania, dar putea sa faca un tort de la unul din produsele celor 25 de ani ai ALCEDO care sa fie destul de mare pentru a sarbatori aniversarea lor.

33% Romania+100% ALCEDO=6% din produsele de protectia plantelor utilizate de fermierii romani

ALCEDO 25 de ani

Anca se obisnuise sa isi lase fetita sa stea singura in camera ei, insa de cele mai multe ori trebuia sa treaca pe acolo din 3 in 3 minute pentru ca aparea mereu o problema sau o intrebare. Fie se plictisea, fie nu mai stia cu ce sa se joace, fie se intreba de ce papusile nu vorbesc cu ea, de ce nu zboara, care e sensul vietii si muuuuuu….uuuuuulte alte lucruri.

De data asta insa, nu auzise nimic din camera. Reusise sa termine o parte din treaba din casa si nu remarcase ca nu fusese intrerupta de nimeni. Stia deja din experienta ca linistea insemna fie somn fie probleme, dar era abia ora 2 dupa-amiaza.

A fugit cat a putut de repede spre camera fetitei, asteptandu-se la ce era mai rau: pereti „decorati” de micul ei designer, o dezordine realizata de micutul sistem de organizare, mobila pe tavan, aproape orice lucru posibil si imposibil. In loc de asta, a gasit curatenie perfecta si pe fetita ei stand pe podea scrii ceva.

Aproape ca nu isi dorea sa o intrerupa vazand cat de cuminte statea, insa voia sa se asigure ca totul era bine.

-Maria?

Fetita s-a intors imediat si a zambit cand si-a vazut mama.

-Ce faci acolo?

Maria i-a aratat un mic biletel pe care scrisese ceva. A observat si ca prin camera mai erau cateva biletele puse pe diferite obiecte. Anca obisnuia sa lipeasca biletele prin casa pentru a nu uita de anumite lucruri si probabil ca fetita le gasesise si se jucase cu ele. Avea unul pana si pe ea.

-Ce mai pui la cale de data asta?

Maria s-a ridicat si a venit spre ea, probabil pentru a-si prezenta ultima opera. In timp ce mergea, Anca a putut sa citeasca biletelul pe care si-l lipise pe haine:

50% MAMI+50% TATI=100% MARIA

Nu avea nici cea mai mica idee cum invatase sa scrie. Bine, nu scria chiar asa pe acel biletel, insa asta reusise ea sa inteleaga din acea incercare.

-Cum ti-a venit ideea asta?

Fetita i-a adus un mic dosar pe care Anca a recunoscut-o imediat. Era dosarul ei despre aniversarea de 25 de ani a ALCEDO. Printre foile de acolo, se afla si o foaie pe care scria 33% Romania+100% ALCEDO=6% din produsele de protectia plantelor utilizate de fermierii romani. Probabil ca spusese asta cu voce tare in timp ce se gandea si e posibil sa fi dansat putin de bucurie in momentul in care ii venise idea si cand terminase treaba, dar asta nu conta acum.

ALCEDO 05

Se gandea cat de mult scrisese acolo si cat de bine incerca sa explice rolul celor de la ALCEDO, sa explice de ce ei sunt distribuitorul numarul 1, sa vobrbeasca despre importanta faptului ca ALCEDO lucreaza pentru aproximativ o treime din fermierii de pe piata romaneasca, insa singurul lucru cu care venise era un rand care nici nu stia daca era atat de bun.

Orice credea ea nu conta pentru ca Mariei ii placuse si i se paruse interesant, deci poate convinsese macar o persoana, chiar daca nu cea la care se astepta, de importanta ALCEDO.

Paranix, spaima paduchilor

Generalul se relaxa in noul sau birou. Dupa atatia ani de razboaie si de munca neintrerupta, simtea ca merita acel birou. Si era in sfarsit un birou care ii placea cu adevarat. Avusese birouri rosii, negre sau uneori chiar verzi si albastre, insa el fusese mereu un fan al galbenului. Nu putea fi mai fericit.

In timp ce se gandea la ce mai poate redecora si la cateva spatii pe care le-ar elibera, a auzit usa deschizandu-se si unul din soldatii sai a intrat. Parea destul de tulburat, transpirase de parca tocmai terminase al treilea maraton si abia mai putea respira.

Fara sa stea pe ganduri, i-a oferit un scaun pe care sa stea, l-a intrebat daca are nevoie de ceva pentru a-si reveni si apoi a asteptat in liniste sa afle ce se intamplase.

Dupa ce si-a revenit, soldatul a vorbit:

-Generale, sa traiti! Soldatul Paduchescu la raport!

-Ce s-a intamplat? Avand in vedere cum ai ajuns aici, pare ceva grav.

-Nu,nu, nu va faceti griji. A trebuit sa aduc noile rapoarte despre razboi si locotenentul mi-a spus sa le aduc cat de repede pot. Mi-a spus ca e urgent, asa ca am facut asa cum mi s-a cerut. Am crezut ca poate era in intarziere si ca era nevoie de ele la o viitoare intalnire, asa ca iata-ma.

-Da, o sa ma uit pe ele imediat.

A deschis dosarul si a vazut ca acolo se aflau mai multe foi. Pe prima foaie era o lista care parea sa prezinte o situatie generala si o istorie a razboiului.

  • Conform celui mai recent studiu Omnibus, 2 din 10 romani s-au confruntat cel putin o data, direct sau indirect, cu problema paduchilor de cap.

  •  Desi este considerat tabu, subiectul paduchilor de cap este o problema comuna a zilelor noastre, care nu are legatura cu igiena personala – Problema se intalneste in special in randul copiilor (7-14 ani)

  • Din studiul Omnibus reiese ca 46,7% dintre romanii care s-au confruntat cu infestarea de paduchi au scapat de acestia cu ajutorul gazului, o metoda traditionala, in timp ce doar 26,1% au ales sa utilizeze tratamente testate clinic pe care le-au cumparat din farmacii. (vezi attach- solutia pentru eliminarea paduchilor)

  • Dintre respondentii participanti la Omnibus, 55,7% stiu ca paduchii se transmit prin contactul direct dintre capetele a doua persoane, in timp ce 27,4% au declarat ca nu stiu cum se transmit acestia.

  • Multi dintre adultii care povestesc ca s-au confruntat cu problema paduchilor de cap in copilaria lor, spun ca au fost traumatizati de faptul ca au fost dati cu gaz si tunsi la 0.

Generalul citea si se simtea din ce in ce mai mandru citind despre maretele fapte ale neamului paduchesc. Aproape ca avea lacrimi in ochi de mandrie. Ar fi putut citi acele randuri si de mii de ori si nu s-ar fi saturat.

Pe a doua foaie a gasit mai multe grafice care detaliau situatia actuala a trupelor paduchesti in firele de par inamice:

El nu se prea pricepea la grafice, statistici si numere, deci probabil urma sa ceara altcuiva sa ii explice despre ce se vorbea. Chiar si asa, tot simtea ca graficele spuneau lucruri bune si simtea ca ziua devenea din ce in ce mai buna.

Ultima foaie trebuia sa fi fost si mai buna decat celelalte doua daca fusese pusa ultima, primele doua fusesera probabil doar o incalzire pentru ce urma acum. A dat la ultima foaie si a fost intr-adevar socat de ce a vazut acolo, insa nu asa cum isi dorea.

Pe intreaha foaie era un cuvant scris mare si incercuit: PARANIX.

-Soldat, cum ai primit mai exact acest dosar?

-Locotenentul mi l-a dat. Totusi, inainte de asta, l-am vazut ca a scris ceva repede. Nu parea in apele lui.

-Repede, aduna-i pe toti si ordona retragerea. Trebuie sa plecam cat mai repede de aici.

-Dar, domnule, acest par este mai curat decat orice alt par intalnit pana acum. Nu putem cere mai mult.

-Soldat, este un ordin.

Soldatul a plecat cat a putut de repede. Ziua generalului nu mai parea atat de frumoasa, insa nu avea ce face. Lupta de aici era pierduta. Nu avea nicio sansa contra Paranix.

___________

Probabil ca povestea pare sa se termine brusc. De ce a fost generalul speriat? Cine sau ce e Paranix si de ce generalul s-a speriat doar auzind acel nume?

Paranix este unul dintre brandurile de top ale Omega Pharma, numarul 1 in Europa pentru eliminarea
paduchilor de cap. Acesta este prezent in toate tarile europene, comercializat si sub numele de Paranit
sau Lyclear (UK). In Romania, Paranix este prezent pentru tratament sub forma de sampon si spray
impotriva paduchilor de cap, si pentru preventie sub forma de spray.

Pe langa faptul ca Paranix castiga clar razboiul cu paduchii, este si mai bine documentat despre ei. Stie cate picioare au, cum se inmultesc, ce culoare au, insa stie si in cat timp poti scapa de paduchii de cap si cum.

Poate ca oricine poate avea paduchi de cap, insa nu este o rusine, pentru ca oricine poate avea si Paranix.

Quickmobile+Profitshare=Blogger+bani

Era deja ora 1 noaptea si sedinta nu se incheiase inca. Desi probabil ca se aflau acolo de cateva ore, nimeni nu se simtea obosit. In fond, nu puteau renunta acum. Nu pana cand planul de marketing nu era gata.

Asa arata unul din birourile celor de la Quickmobile in acel moment. Un grup de oameni care se uitau cu atentie la mai multe hartii care contineau grafice si o multime de cifre si care din cand in cand sopteau ceva unul spre celalalt pentru a primi aprobare sau dezaprobare pentru idea cu care veneau.

-Domnule, au trecut deja cateva ore.

-Da, mi-am dat seama in momentul in care telefonul meu a inceput sa se camufleze cu biroul si m-a facut sa cred ca l-am pierdut de cel putin 10 ori.

-Majoritatea incepem sa ramanem fara idei despre ce putem face. Ce propuneti sa facem?

-Pai, spuse seful putin confuz datorita oboselii, am putea folosi ideile pe care le-ati avut acum o ora, planul cu care ati venit la inceputul sedintei si sa ne mai concentram pe o parte din vechea strategie si lucrurile arata destul de promitator.

-Mai exista o optiune.

Nimeni nu a bagat in seama vocea care a spus asta pentru cateva secunde, mai exact pana cand si-au dat seama ca niciunul dintre ei nu era cel care vorbise. De unde venise vocea? Cine era si de cat timp se afla acolo? Ce voia?

-Repet, mai exista o optiune, insa trebuie sa ascultati cu atentie.

Vocea parea una desprinsa din filme, fiind foarte joasa si dandu-le tuturor un sentiment straniu.

-Noi am ramas de mult timp fara idei, deci ascultam.

-Strategia de a aduce produse disponibile in exlusivitate este buna si aduce publicitate, insa nu ajunge. Degeaba aveti produse care atrag atentia daca oamenii nu stiu unde le pot gasi. Aveti nevoie de o metoda de a promova cat mai bine site-ul si cred ca am optiunea perfecta. Trebuie doar sa semnati acest contract.

-Ce presupune contractul?

-Ca va veti vinde sufletul Diavolului.

Imediat ce ultimul cuvant s-a auzit a urmat un ras care a durat cateva secunde. Toti se asteptau deja sa vada o creatura rosie sau un spirit, ceva paranormal.

-Imi cer scuze, insa nu am putut continui. Trebuia sa va fi vazut fata.

-Cine sunteti dumneavoastra si ce cautati aici?

-Sunt reprezentantul Profitshare si am venit aici acum cateva ore sa discut cu dumneavoastra, insa de fiecare data cand incercam sa va atrag atentia dumneavoastra imi spuneati sa astept o secunda pentru ca erati atent la o idee de marketing.

-Si ce s-a intamplat cu acea voce joasa?

-Am stat acolo pentru cateva ore in liniste, trebuia doar sa imi dreg putin vocea. Acum sunt mai bine.

-Si de ce nu ati mai spus nimic?

-Nu am vrut sa va deranjez. Acum ma ascultati pentru a incheia contractul dintre Quickmobile si Profitshare?

-Daca tot am inceput discutia, cred ca puteti continua.

-Asa. Profitshare va propun ca dumneavoastra sa apelati la ajutorul bloggerilor. Asa, in loc de un departament de 10 oameni care se gandesc la publicitate, veti avea sute, mii de persoane cu gandiri diferite.

-Si cum ii vom convinge?

-Simplu. Le vom spune ca vor putea obtine bani din asta.

-Si chiar pot?

-Da. Prin intermediul Profitshare, bloggerii au ocazia de a promova pe blogul sau site-ul lor produsele anumitor brand-uri, iar cand un cititor cumpara un produs prin intermediul blogului lor, o parte din suma cheltuita de el pe acel produs ii revine bloggerului. Cu alte cuvinte, ei va promoveaza produsele si pot primii bani din asta. Dumneavoastra vindeti, ei castiga bani, toata lumea este fericita. Mai pe scurt, Quickmobile+Profitshare=Blogger+bani

-Si de ce nu semnam mai repede contractul asta?

-Asta ma intreb si eu de cateva ore…

Gama QuickMobile include peste 6000 de produse disponibile online de la circa 200 de branduri internaționale premium. Mai mult, QuickMobile oferă comisioane ce depășesc media oferită de advertiserii IT&C din rețelele de marketing afiliat, respectiv 3% pentru Telefoane și Tablete, 10% pentru produsele din categoria Gadgets, 20% pentru articolele din categoria Accesorii, 20% pentru produsele din categoria Branduri de lux.

Legenda bucatarului Vegeta

Se spune ca in anul 1958, romanii au vrut sa afle cine este cel mai priceput bucatar din intreaga tara. Fiecare regiune avea retetele ei, traditiile ei, ingredientele ei si bucatarii ei, mai renumiti sau mai necunoscuti, insa unul singur putea sa fie cel mai bun.

Cu mic cu mare, bucatarii din orase precum Bucuresti si Constanta, dar si bucatarii din sate micute de care nimeni nu mai auzise s-au adunat sa concureze unii cu altii. Poate ca in loc de sulite aveau linguri, in loc de scuturi aveau capacele oalelor si in loc de harti ale campului de lupta aveau carti de retete, insa pentru ei era un razboi continuu. Si nu cu un singur inamic, ci cu 1000.

Daca in razboi te astepti ca inamicul sa foloseasca bombardament aerian, artilerie, tancuri si mii de alte lucruri, aici te puteai astepta sa fii atacat cu un preparat traditional, cu ingrediente proaspete sau cu o reteta cu totul noua pe care trebuia sa o depasesti cat mai repede.

Aragazurile si cuptoarele functionau fara oprire, lingurile se invarteau si furculitele ajutau bucatarii sa deguste preparatele, peste tot era miscare datorita bucatarilor care uitasera de un ingredient si care uneori nu mai stiau unde se afla locul lor in multimea de sute de alti bucatari.

Poate ca era datorita gatitului, insa atmosfera era chiar incinsa. Timpul trecea, iar preparatele inceapeau sa treaca in farfurii, cuptoarele se opreau, bucatarii se spalau si isi asteptau randul pentru a primi o nota care insemna ca se vor duce acasa sau vor ramane pentru a lupta pentru titlu.

Juriul trecea de la un fel de mancare la altul, degustand si dezbatand pentru cateva minute si lasau in urma fie un om care sarea in sus de fericire fie un om care isi strangea cartile si ingredientele si pleca acasa.

Din mii, au ramas sute. Din sute, zeci. Din zeci, au ramas doar cativa. Iar din acei cativa, au mai ramas doar 2. Cei doi ajunsesera deja foarte cunoscuti. Unul din ei era cunoscut inca dinainte de concurs datorita unei experiente de zeci de ani in gatit si era vazut ca favorit. Celalalt era aproape necunoscut. Era cunoscut sub numele de Vegeta si cam atat lasase sa se stie despre el. Ceea ce il facea totusi pe Vegeta sa fie remarcat era faptul ca mereu lua nota maxima fara prea multe dezbateri.

Cei doi erau finalistii pentru cel mai bun bucatar al Romaniei si dupa 10 runde se aflau la egalitate. Au ajuns la a 11-a runda si ultima si aveau de preparat o supa. Adversarul lui Vegeta deja se vedea castigator, deoarece preparase supe in intreaga lume pentru persoane celebre si stia retete din o multime de bucatarii, de la europene la asiatice.

Desi nimeni nu observa, Vegeta si adversarul sau faceau exact aceleasi actiuni, sincronizati, insa ceva era diferit la Vegeta: in timp ce celalalt bucatar a plecat dupa cateva ingrediente de care avea nevoie pentru o reteta la care se gandise pe moment, Vegeta a luat un pliculet din care a luat ceva pentru a pune in supa.

Probabil nu surprinde pe nimeni ca Vegeta a castigat. A fost o victorie clara pentru al nostru Vegeta care era acum cel mai bun bucatar din Romania, insa inca nu se stia cum sa fie comemorat titlul lui.

Cel care a venit cu ideea a fost tot Vegeta. El castigase competitia datorita unei combinatii de legume si condimente pe care isi dorea ca toata lumea sa o foloseasca, crezand ca in fiecare persoana se afla un mic Vegeta care asteapta sa isi incerce talentul.

Desi multi au uitat de competitie, din titulatura de cel mai bun bucatar al Romaniei a ramas doar un pliculet care a ajuns in toata tara. Pliculetul, care la inceput se numea Vegeta 40, poarta impreuna cu el imaginea lui Vegeta care pare sa aprobe preparatele la care este folosita combinatia sa.

Vegeta poate ca a castigat competitia, insa nu s-a scris despre el. Nu au existat poeme, nu au existat cantece sau statui, asa ca Vegeta are nevoie de ajutor. Si a ales sa caute ajutorul la bloggeri.

fii blogger oficial vegeta

Dupa o astfel de legenda, motivele pentru ca cineva sa vrea sa fie blogger oficial Vegeta sunt prea multe pentru a fi enumerate, insa unul dintre ele ar fi ca bloggerul oficial Vegeta ar avea onoarea de a se mandri cu o astfel de poveste si cu mostenirea bucatarului Vegeta. Si poate avea o scuza sa gateasca putin mai mult. Probabil ca pana si bucatarul Vegeta ar vrea sa fie el bloggerul oficial, insa ne ramane noua responsabilitatea de a-i spune povestea mai departe, in scris sau in preparate.