O pasiune de 10.000 de lei

Desi probabil ca era prima oara cand vedea reclama la televizor, simtea ca era a mia oara si isi dorea sa gaseasca telecomanda mai devreme. Simtea ca mereu vedea astfel de reclame despre vise implinite ca prin miracol care se intamplau doar in lumea camerelor de filmat si a luminilor ajustate in fiecare secunda.

Isi auzea mereu prietenii vorbind despre visele lor si cum le vor transforma in realitate si vor face ce iubesc ca o slujba din care vor face bani si cum totul va fi fericit si roz si peste tot vor fi curcubee si simtea ca se satura tot mai mult de asta.

-Daca tot crezi ca stii atat de multe, de ce nu incepi tu o afacere?

Aproape ca a sarit de pe canapea cand a auzit asta. In mod normal nu l-ar fi deranjat intrebarea, doar ca el era singur in apartament si nimeni nu mai trecuse pe acolo in ultimele doua zile. Si era ora doua noaptea.

Dupa ce a reusit sa se calmeze, a incercat sa afle de unde a venit sunetul. Probabil ca era extrem de obosit si ca trebuia sa mearga urgent la somn pentru ca putea sa jure ca cineva iesise din televizor. Daca ar fi avut chef de glume s-ar fi gandit ca ar putea avea o gaura in televizor si ca a iesit din garantie.

A incercat sa inteleaga ce se intampla sau sa intrebe asta, insa nu reusea sa scoata vreun sunet. Fie nu stia ce sa spuna, fie era atat de speriat, nu putea spune. In aceste conditii, singura lui solutie era sa se gandeasca la intamplare.

S-a gandit de multe ori sa isi deschida o afacere. Avusese mii de idei de-a lungul vietii pentru afaceri cu lucruri care probabil nu erau interesante decat pentru el si alti 10 oameni din intreaga lume, dar oricat de mult ar fi crezut in acea idee, nu a facut nimic. Probabil ca daca s-ar uita la stiri ar fi vazut cateva idei pe care le-a avut promovate ca fiind afaceri de succes, dar probabil ca nimic nu s-ar schimba.

Auzise o multime de slogane, de la „Când este important pentru tine” la idei care ar trebui sa te inspire sa construiesti un pod catre Luna, dar niciunul nu era suficient pentru el. Nimic nu putea trece de bariera de nu pe care o creease in jurul ideii de afacere. Nu conta ca ii spuneai ca unul din cinci romani considera contextul economic din ultimii ani oportun pentru dezvoltarea unei afaceri, iar investitia in propriul business este considerata printre cele mai avantajoase din economie de catre 47% dintre romani sau ca va regreta toata viata, toate ideile simple si complexe duceau la nu.

S-a gandit de multe ori ca isi iubeste tastaturile mecanice pe care le-a adunat de-a lungul anilor si despre care a vorbit cu o multime de oameni de pe internet, fiecare avand o poveste diferita, si ca si-ar dori sa existe mai multe optiuni si sa existe o comunitate mai mare si spera in fiecare zi ca cineva va deschide un magazin care i-ar fi rezolvat toate probleme, dar asta nu s-a intamplat. Visa in fiecare zi ca cineva va bate la usa lui si brusc va sti despre pasiunea lui si va incepe brusc sa vorbeasca cu el despre asta de parca ar fi cei mai buni prieteni de ani de zile, dar nici asta nu se intampla.  De ce nu ar face el asta? Acum este important pentru el. Acum este acel cand pentru el.

Probabil ca daca ar fi cautat prin dulap ar fi gasit planuri detaliate despre afacere si despre costurile detaliate si o gramada de chestii cu economie pe care nici el nu o intelegea complet si calculase probabil de zeci de ori costurile si ajunsese la suma de 10.000 de lei. Toate acele planuri pareau atat de promitatoare si credea ca in sfarsit va face ceva, dar apoi au aparut 5 cifre si a gasit un motiv sa spuna nu.

Desi nu credea ca va spune asta vreodata, vocea din televizor avea dreptate. De ce nu incepea el o afacere? Afacerea lui se afla undeva dincolo de un imprumut de 10.000 de lei si acel cand era acum. Acum era important pentru el si acum putea sa spuna in sfarsit da, macar imprumutului de la Provident. Era un inceput.

Primul document imprimat

     Uneori isi dorea sa invete cand e nevoie sa arunce un lucru si cand sa il tina. Isi spunea mereu ca va face curatenie si ca va scapa de lucrurile de care nu avea nevoie, dar cumva gasea o scuza pentru tot ce se gasea prin dulapuri. O poza neclara de cand avea 5 ani? Daca isi va aminti la un moment dat ce reprezenta poza, dar nu o va mai avea?

    Probabil ca ar fi continuat sa adune lucruri de care nu mai avea nevoie mult timp daca nu ar fi cazut pe el un munte de hartii adunate din ultimii ani. Incerca sa gaseasca un loc in dulap pentru a pune o hartie scoasa la imprimanta de care va avea nevoie mai tarziu (probabil singurul lucru util din acel dulap) si urmatorul lucru pe care si-l aminteste e o durere de cap si o multime de hartii in jurul lui. Daca era suficient de norocos, hartiile ar fi fost bancnote si ar fi inotat in ele ca Scrooge McDuck, dar el avea doar o multime de hartii inutile.

90s cartoons ducktales scrooge mcduck

 

Asta a fost hartia care a umplut dulapul. Probabil si picatura care a umplut paharul, asta daca paharul nu s-a spart dupa ce a cazut din dulap.

Stia ca daca s-ar fi uitat prea mult la ele,  s-ar fi simtit din nou atasat de ele si totul s-ar repeta la infinit sau pana cand hartiile ar locui in casa in locul lui. Foi mici, foi mari, foi de matematica, nu ii pasa.

Desi si-a promis ca nu se va mai uita la ele, este destul de clar ca la un moment dat va face greseala asta si o va regreta si, din toate obiectele inutile adunate de-a lungul anilor, le-a gasit fix pe cele care mai insemnau ceva chiar si dupa atata timp.

La ultima vizita, parintii lui i-au adus un mic dosar cu hartii de cand era mai mic. Prefera sa se gandeasca ca au facut-o pentru a-i aminti de copilarie, pentru a-l face mai fericit si nu pentru ca si ei la randul lor aveau prea multe hartii si incercau sa scape de ele. Initial s-a gandit, ca de obicei, ca sunt importante si ca se va uita peste ele mai tarziu. Proababil ca cateva saptamani era putin cam tarziu, dar nu se gandea la asta atunci.

A gasit o multime de teste pe care le-a dat la gradinita, felicitari de 1 si 8 martie si alte lucuri facute la gradinita si scoala pe care te-ai astepta ca parintii, inevitabil, sa le piarda dupa atatia ani. A inceput sa isi aminteasca multe lucruri pe care credea ca le uitase si chiar se bucura ca gasise dosarul si ca gasise ceva util in dulap.

Printre atatea floricele, sori cu dinti si case albastre cu ferestre rosii, acoperisuri verzi si cosuri de fum portocalii peste care zboara pasari colorate cu orice creion gasise langa el, a gasit si o pagina de care nu isi amintea pe moment nimic. Erau o foaie scoasa la imprimanta pe care erau o multime de litere probabil apasate la intamplare. Desi i-a luat destul timp, si-a amintit cine era responsabil pentru asta.

In urma cu mai multi ani decat isi dorea sa recunoasca, cand avea probabil 3 sau 4 ani, parintii lui au cumparat primul lor calculator. Au fost nevoiti sa faca un imprumut la banca pentru asta, dar erau mandrii de asta si asta conta pe moment. Pe langa calculator si minimul pe care il mai cuprindea, au cumparat si o imprimanta pentru ca se saturasera sa depinda de altii si sa fie mereu stresati ca nu vor putea scoate o hartie importanta la imprimanta la timp.

In tot acest timp, un baietel foarte curios si care nu intelegea prea multe a vazut o cutie cu luminite care parea interesanta, asa ca a facut ceea ce ar face orice copil: a apasat butoane. Nici acum nu stie cum a reusit, dar a apasat timp de cateva secunde butoanele de pe tastatura si apoi a reusit sa isi imortalizeze creatia pe hartie. Ii place sa spuna ca era priceput de mic, dar probabil ca doar a gasit un document gol deschis si butonul de print era probabil scos in evidenta.

Probabil ca acela era primul document pe care l-a imprimat. Cariera lui de imprimator profesionist a inceput cu un copil de 3-4 ani care a apasat butoane doar pentru ca a ramas nesupravegheat 3 secunde.

Daca sta bine sa se gandeasca, avea nevoie de o imprimanta noua. Daduse din intamplare peste un articol despre campania „Canon Cashback + 3 ani garantie”. Retinuse doar ca putea primi doi ani de garantie in plus si o parte din suma platita inapoi pentru ca avea de pus inca o foaie in dulapul magic.

Restul informatiilor probabil ca le va gasi pe site-ul Canon. Asta daca nu avea deja ceva pe o foaie din dulap, deja nu l-ar mai surprinde nimic.

Cea mai importanta poza

Ciudat, iar nu mai avea memorie in telefon. Putea sa jure ca in urma cu o saptamana stersese toate pozele, melodiile si filmarile pe care nu stia de ce le-ar fi avut in prima instanta si credea ca o sa ii ajunga macar inca doua saptamani.

Probabil ca iar va gasi 2000 de poze pe care le-a facut din greseala in timp ce isi dorea sa faca o singura poza unui lucru dragut pe care l-a vazut pe strada si pe care a uitat sa le stearga si zeci de filmari facute din greseala pentru ca, prin magie, uita mereu cum sa filmeze si fie incepea filmarea prea devreme, fie prea tarziu si ajungea sa aiba doua filmari la fel de proaste.

A inceput sa se uite prin album. 100 de poze cu degetul ei, 200 de poze din care nu intelegea nimic, dar pe care probabil le-ar fi putut vinde ca arta moderna pentru cateva milioane de dolari, 10 filmari din care nu intelegea nimic. Probabil ca asta o sa ii mai ajunga o perioada. Chiar se intreba de ce nu isi schimba cardul de memorie.

S-a gandit totusi sa mai verifice o data daca nu a uitat sa stearga ceva. A trecut rapid printre fisiere si a gasit un fisier destul de mare despre care nu isi mai amintea nimic. Din instinct, s-a pregatit sa il stearga, dar s-a gandit sa verifice intai ce era acolo. Clar nu stersese la un moment dat munca ei de o saptamana din greseala…Cine ar face asa ceva?

In fisier a gasit cateva poze neclare. De ce inca le mai tinea acolo? Probabil ca aici era toata memoria telefonului. Cine stie ce mai era pe acolo?

A continuat sa se uite la poze si sa incerce sa isi dea seama la ce se uita, trecand de la o poza la alta pana cand a ajuns la o poza cu doua fete. Probabil ca aveau cinci sau sase ani si se vedea ca nu erau atente la camera. Se jucau impreuna cu papusile pe covor. Si-a dat seama ca era o poza cu ea si cu sora ei. Poza era de la ziua ei si isi amintea ca sora ei renuntase la una din papusile ei doar pentru ca ea si-o dorea.

Pentru fetita de cinci ani insemna o noua jucarie de care probabil ca urma sa uite dupa o zi sau doua, dar pentru femeia de acum era cu totul altceva. Si-a dat seama ca nu mai vorbise cu sora ei de cativa ani, dar nu isi mai amintea de ce. Cel mai probabil se certasera pentru ceva neinsemnat.

Cu cat vedea mai multe poze cu sora ei, cu atat i se facea mai dor. A gasit si cateva poze cu intreaga ei familie. Nu mai vorbise cu ei de ani de zile dupa ce luase cateva decizii proaste pe care la momentul acela le vedea cu totul diferit, desi toata lumea o sfatuia sa faca exact opusul.

Desi toate ii reaminteau o multime de lucruri, cea mai importanta era o poza de cand avea 14 ani. Isi amintea ca bunica ei murise si fusese foarte afectata de asta, statuse trista saptamani intregi si in poza zambea pentru prima oara dupa atata timp si era impreuna cu familia ei.

Acum isi amintea de ce avea acel fisier in telefon. De fiecare data cand se simtea trista, venea si isi amintea de familia ei, insa mereu ii era prea frica sa sune, crezand mereu ca o vor respinge.

Aflase in viata ca sa iti amani problemele nu ajuta cu nimic, asa ca de data asta o sa incerce. Craciunul se apropia si isi dorea sa il poata  petreaca fara munca, regrete si tristete care devenea deja o rutina pe care o ignora.

Oricat iubea poza aceea, si-ar fi dorit sa o poata inlocui cu una noua. Poate ca acum era momentul.

Am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agenție de servicii filmare, fotografie, sonorizare și lumini, pentru evenimentul tău.

1 Like=10 lei catre Asociatia Little People

-Draga, ti-am mai explicat, like-urile nu ii ajuta pe acei copii din Africa.

Desi isi iubea sotia din tot sufletul, trebuia sa aiba mereu discutia asta cu ea. Nu intelegea de ce, dar ea continua sa dea like pe Facebook unor postari care spuneau ca like-urile vor ajuta un copil din Africa sau ca un share va sustine persoanele lovite de un dezastru natural sau ca un like si un share ii vor aduce noroc si bani si mii de alte postari.

Probabil ca dupa atata timp ea o facea doar pentru a-l tachina si a mai petrece timp cu el. Cel putin asta spera el.

-Dar acolo spunea clar ca „1 like=1 leu pentru un copil din Africa” si stii ca eu vreau sa ajut.

-Stiu ce spune, dar nu mai crede tot ce citesti.

Deja se gandea sa ii dezactiveze contul si sa scape de problema mai repede, insa mai avea putina speranta.

-Deci like-urile mele nu ajuta de fapt oameni?

-Nu, ele ajuta doar pagina respectiva sa devina mai populara si sa faca bani din reclame sau alte lucruri asemanatoare.

-Esti sigur?

-Destul de sigur.

-Sigur, sigur?

-Dar daca te-ai insela?

-Cum sa ma insel? E la fel de fiecare data cand ma intrebi.

-Daca ti-as spune ca like-urile pot ajuta oameni?

-Atunci m-as gandi si mai mult sa iti dezactivez contul de Facebook si sa incep sa te invat ca pe un copil de gradinita ce e un calculator.

Parfumerie Douglas

-Ei bine, Douglas Romania sponsorizeaza Asociatia Little People la vanzarea fiecarei palete de machiaj Like.

Aociatia Little People are ca obiectiv imbunatatirea calitatii vietii copiilor si tinerilor bolnavi de cancer prin oferirea unui suport psihosocial pe toata perioada spitalizarii si dupa finalizarea tratamentului, contribuind astfel semnificativ la rata de supravietuire a acestui grup de bolnavi.

Campania „Beauty of Giving” se desfasoara in perioada 23 noiembrie-20 decembrie, iar pentru fiecare paleta Like, Douglas va dona 10 lei asociatiei.

El nu stia daca sa fie uimit ca ea a reusit sa retina toate aceste informatii sau ca nu s-a asteptat ca toata discutia sa duca la concluzia ca ea are dreptate. Era totusi vorba de machiaj, deci ea ar fi stiut oricum mai multe lucruri decat credea el ca exista despre asta.

-Deci pentru fiecare Like se doneaza 10 lei?

-Da. 1 Like=10 lei catre Asociatia Little People

Putea sa vada fericire si mandria de pe fata ei ca in final avusese dreptate. Nu l-ar fi mirat ca toate like-urile date pana atunci sa fie doar pentru acest moment.

-In cazul asta, ma duc sa dau cateva Like-uri pe site-ul Douglas.

Poate ca imbatranise, insa el ramanea primul telefon si nimic nu putea egala asta

-Pe vremea mea, nu se pomenise de asa ceva.

ComputerBlog.ro: review  blog

Asa isi incepea bunicul povestile. Fusese provocat de cei de la ComputerBlog.ro sa vorbeasca despre tineretea lui si zilele sale de glorie si de atunci devenise o traditie. El pusese bazele familiei si tot ceea ce aveau se datora lui.

De cate ori avea ocazia compara vremurile lui cu vremurile actuale.

-Fallout Shelter, Candy Crush si alte mii de jocuri. Pe vremea mea existau doar 4 jocuri si lumea era uimita: Snake II, Pairs II, Space Impact si Bantumi. Doar 4 jocuri si nu am auzit pe nimeni sa se planga de grafica sau ca e prea greu sau altceva. Ehe, alea da zile. Alea erau adevaratele zile.

Zi de zi, nepotii lui erau nevoiti sa asculte aceleasi povesti despre vremuri de mult apuse. Astazi vorbea despre aplicatii, maine despre faptul ca nu vedea rostul unei camere foto atunci cand ai deja un aparat foto perfect functional, peste cateva zile vorbea despre videoclipuri, iar luna viitoare nu intelegea de ce ai avea nevoie de un ecran color. Desi erau plictisiti de aceleasi povesti si aceeasi nostalgie, banuiau ca bunicul lor incerca doar sa mai scape de plictiseala. Dupa o cariera de peste 6 ani, ceva destul de rar in meseria sa, a fost nevoit sa se pensioneze, deoarece aparuse cineva care ii putea face treaba mai repede si mai bine.

-In ziua de astazi, lumea nici macar nu se uita la tine daca nu ai auzit de Youtube, Facebook si daca nu ai cateva mii de aplicatii. In tineretea mea, sa stii cum sa apelezi si sa trimiti era suficient pentru oricine si la inceput erai privit cu admiratie pentru ca puteai face asta. Acum, daca dureaza mai mult de doua secunde sa formezi un numar, toti se supara pe tine si se gandesc deja cum sa te inlocuiasca cu cineva mai bun si care poate face totul mai repede.

Asa isi petrecea zilele un Nokia 3310. Incepuse in 2000 si fusese laudat pentru tot ceea ce putea face, rezistenta lui era una legendara si inca mai auzea ca lumea il pomenea din cand in cand, iar el fusese primul telefon al posesorului sau. Din buzunarul blugilor si biroul de la locul de munca si acasa, locuinta lui se mutase intr-un sertar.

Fusese scos la pensie pe caz de upgrade, desi el se incapatana ca inca poate sa faca orice isi doreste posesorul sau. Poate ca nu avea camera video sau un ecran color sau mii de aplicatii si inca incerca sa se laude cu faptul ca avea doar 113 grame si ca era in forma, in timp ce nepotul sau Iphone 6s avea 143 de grame in ciuda tuturor antrenamentelor, insa el isi dorea sa creada ca e special.

Poate ca imbatranise, insa el ramanea primul telefon si nimic nu putea egala asta.

Avantajele cumpararii de flori online

Fiecare persoana are un moment in care crede ca stie mai bine decat ceilalti. Manualul cu care a venit noul birou e doar in plus si clar tu poti sa il faci, desi ajungi sa sfarsesti cu un scaun sau cu ceva care seamana cu o sculptura moderna pe care nu o intelege nimeni. Reteta pentru un fel de mancare de care nu ai mai auzit iti spune cu exactitate ce si cat sa folosesti? Tu clar poti sa improvizezi si sa cantaresti „din ochi” ingredientele, gustul final e probabil vina celui care a scris reteta.

In situatia asta se afla Alex. Fusese invitat la nunta celui mai bun prieten al sau si cumva reusise sa promita ca se va ocupa el de cateva lucruri. S-a tinut de cuvant pana intr-un punct, apoi s-a gandit ca era imposibil sa nu isi termine treaba in doar cateva minute.

S-a ocupat de aranjamente si de inchiriere si de cateva detalii mai mici sau mai mari ale nuntii, insa nu se ocupase inca de un detaliu important: lumanarea de nunta. El urma sa aduca acea lumanare si se gandise ca oricum erau o multime de locuri din care putea sa cumpere lumanarea in drumul spre nunta, deci nu avea rost sa o ia cat mai devreme. Prietenul lui il sfatuise sa cumpere una online, deoarece auzise ca o florarie online, Floraria Mobila, are lumanari nunta, buchete de mireasa, buchete cununie si multe altele si probabil ca ar fi fost mai usor, dar el clar stia mai bine. Sau asa credea.

Si-a imbracat costumul si s-a pregatit, apoi a plecat sa scape si de responsabilitatea ramasa pentru a se putea bucura de nunta, insa atunci si-a amintit de ce el niciodata nu stia mai bine. A trecut prin zeci de locuri si nicaieri nu mai aveau lumanari de nunta. Nu isi dadea seama cum era posibil asa ceva. Serios, cum e posibil ca zeci de magazine din Bucuresti sa nu aiba nici macar o lumanare de nunta?

Mai avea cateva ore pana la nunta si si-a amintit de ce ii spusese prietenul lui despre Floraria Mobila. A intrat pe site, a dat comanda si a primit-o in doua ore. Chiar si el a fost uimit de rapiditate, insa nu avea timp pentru gandire. In cealalta parte a orasului se afla prietenul lui care probabil ca deja incepuse sa se intrebe de ce intarzia si de ce mai erau in continuare prieteni.

Restul a decurs normal. S-a laudat ca el a avut dreptate si ca a rezolvat problema asa cum ii spusese. Doar nu urma sa recunoasca faptul ca a gresit. Sau sa recunoasca faptul ca ai o multime de avantaje atunci cand cumperi lumanari sau flori online de la Floraria Mobila, cum ar fi rapiditate, un pret mai bun si profesionalism.

Florarie online Floraria Mobila

El nu stia nimic de acele avantaje, dar isi va aminti de ele, din intamplare, atunci cand il va lua gura pe dinainte si va spune ca poate sa cumpere un buchet de flori pentru o nunta sau un botez.

Apa ii daduse acea putere si trebuia sa o foloseasca cu grija

Deja facuse al treilea drum pana la dozatorul de apa in prima ora si presimtea ca urma sa ii atraga atentia cineva in legatura cu asta, insa nu ii pasa. Era cald si probabil ar fi fost in stare sa isi dea demisia daca nu ar mai avea voie sa mearga dupa apa. Simtea ca deja devenea o dependenta, insa nu putea scapa de efectele pe care le-ar avea decizia de a se lasa de apa intr-o zi de vara cu 40 de grade Celsius.

Apa ii dadea putere in fiecare zi, dar cand simtea ca i-a dat cu adevarat putere? Cand nu a avut nevoie de apa pentru a supravietui, ci chiar a primit o anumita putere prin simplul fapt ca avea apa?

Isi amintea ca atunci cand avea 6 sau 7 ani, mama o ruga mereu sa ii aduca un pahar cu apa rece si se folosea mereu de asta pentru a scapa de probleme si pentru a obtine mici avantaje si uneori mari cantitati de dulciuri. Era o zeita a apelor care uneori spargea o vaza sau se certa cu alti copii sau spunea o prostie, insa mereu reusea sa rezolve totul cu un pahar cu apa. Chiar daca mama nu ii cerea, ii aducea un pahar plin cu apa, spunand ca probabil ii e sete si reusea sa faca sa dispara amintirea a ceea ce spusese in urma cu 3 minute. Apa ii daduse acea putere si trebuia sa o foloseasca cu grija.

Anii au trecut si a ajuns la scoala. Intr-unul din ani, vara a venit mai repede si apa devenise cel mai important lucru in fiecare zi, asa ca si-a amintit de puterea ei. Intr-o zi, unul din colegi a rugat-o sa ii dea o sticla de apa pentru ca si-o uitase pe a lui acasa si atunci i-a venit ideea. Putea sa vanda sticle de apa pentru orice ii trecea prin minte: bani, mancare, favoruri, orice isi dorea. Avea noroc ca unul din buzunarele ghiozdanului ei promitea sa tina apa rece si in general isi facea treaba. Asa a ajuns sa dezvolte o intreaga afacere in pauze si sa isi creasca imperiul. Pana cand a venit vacanta si s-a terminat scoala si nimeni nu mai avea nevoie de sticlele ei. Apa ii daduse acea putere si trebuia sa o foloseasca cu grija.

A mai incercat sa repete acelasi lucru si in alti ani, insa multi nu mai erau interesati, deoarece scoala instalase un watercooler La Fantana si puterea ei era neinsemnata. Nu putea sa rivalizeze cu apa rece si gratuita.

Au trecut anii, ea a terminat scoala si liceul si si-a gasit un loc de munca pe durata verii dintre doi ani de facultate. Era acelasi loc de munca pe care il are si acum, insa isi amintea cum a fost foarte aproape sa nu mai lucreze acolo din prima zi. I se atribuise ceva usor de facut, insa, fara sa vrea, a dat-o-n bara si seful ei s-a suparat foarte tare. In timp ce asculta un discurs care combina faptul ca facuse o greseala si ca era doar prima zi, seful ei a tipat prin birou dupa unul dintre angajatii pe care il trimisese dupa o sticla de apa pentru ca se facuse foarte cald si murea de sete.

Pentru prima oara in acea zi, avea noroc. Avea in mana o sticla de apa pe care o luase de la frigider. Sticla de apa era motivul pentru care se afla acolo, pentru ca se dusese sa o ia in loc sa inceapa sa isi faca treaba, dar nu asta conta. Avea din nou putere asupra oamenilor, puterea apei. Trebuia sa isi foloseasca puterile cu grija. Si-a cerut scuze si i-a oferit sefului sticla de apa, iar in urmatoarele secunde nu se mai stia ce cauta ea in birou si a fost trimisa inapoi sa isi faca treaba.

Au mai fost cazuri in care a avut nevoie de apa dupa un maraton sau cand a trebuit sa gateasca ceva, insa cui ii pasa de asta? Avea puterea de a controla oamenii cu ajutorul apei, insa probabil ca o va folosi doar atunci cand o va da din nou in bara si va trebui sa incerce sa isi pastreze locul de munca.

Spera doar ca se va intampla din nou vara si ca va avea un watercooler La Fantana la indemana.