Cea mai importanta poza

Ciudat, iar nu mai avea memorie in telefon. Putea sa jure ca in urma cu o saptamana stersese toate pozele, melodiile si filmarile pe care nu stia de ce le-ar fi avut in prima instanta si credea ca o sa ii ajunga macar inca doua saptamani.

Probabil ca iar va gasi 2000 de poze pe care le-a facut din greseala in timp ce isi dorea sa faca o singura poza unui lucru dragut pe care l-a vazut pe strada si pe care a uitat sa le stearga si zeci de filmari facute din greseala pentru ca, prin magie, uita mereu cum sa filmeze si fie incepea filmarea prea devreme, fie prea tarziu si ajungea sa aiba doua filmari la fel de proaste.

A inceput sa se uite prin album. 100 de poze cu degetul ei, 200 de poze din care nu intelegea nimic, dar pe care probabil le-ar fi putut vinde ca arta moderna pentru cateva milioane de dolari, 10 filmari din care nu intelegea nimic. Probabil ca asta o sa ii mai ajunga o perioada. Chiar se intreba de ce nu isi schimba cardul de memorie.

S-a gandit totusi sa mai verifice o data daca nu a uitat sa stearga ceva. A trecut rapid printre fisiere si a gasit un fisier destul de mare despre care nu isi mai amintea nimic. Din instinct, s-a pregatit sa il stearga, dar s-a gandit sa verifice intai ce era acolo. Clar nu stersese la un moment dat munca ei de o saptamana din greseala…Cine ar face asa ceva?

In fisier a gasit cateva poze neclare. De ce inca le mai tinea acolo? Probabil ca aici era toata memoria telefonului. Cine stie ce mai era pe acolo?

A continuat sa se uite la poze si sa incerce sa isi dea seama la ce se uita, trecand de la o poza la alta pana cand a ajuns la o poza cu doua fete. Probabil ca aveau cinci sau sase ani si se vedea ca nu erau atente la camera. Se jucau impreuna cu papusile pe covor. Si-a dat seama ca era o poza cu ea si cu sora ei. Poza era de la ziua ei si isi amintea ca sora ei renuntase la una din papusile ei doar pentru ca ea si-o dorea.

Pentru fetita de cinci ani insemna o noua jucarie de care probabil ca urma sa uite dupa o zi sau doua, dar pentru femeia de acum era cu totul altceva. Si-a dat seama ca nu mai vorbise cu sora ei de cativa ani, dar nu isi mai amintea de ce. Cel mai probabil se certasera pentru ceva neinsemnat.

Cu cat vedea mai multe poze cu sora ei, cu atat i se facea mai dor. A gasit si cateva poze cu intreaga ei familie. Nu mai vorbise cu ei de ani de zile dupa ce luase cateva decizii proaste pe care la momentul acela le vedea cu totul diferit, desi toata lumea o sfatuia sa faca exact opusul.

Desi toate ii reaminteau o multime de lucruri, cea mai importanta era o poza de cand avea 14 ani. Isi amintea ca bunica ei murise si fusese foarte afectata de asta, statuse trista saptamani intregi si in poza zambea pentru prima oara dupa atata timp si era impreuna cu familia ei.

Acum isi amintea de ce avea acel fisier in telefon. De fiecare data cand se simtea trista, venea si isi amintea de familia ei, insa mereu ii era prea frica sa sune, crezand mereu ca o vor respinge.

Aflase in viata ca sa iti amani problemele nu ajuta cu nimic, asa ca de data asta o sa incerce. Craciunul se apropia si isi dorea sa il poata  petreaca fara munca, regrete si tristete care devenea deja o rutina pe care o ignora.

Oricat iubea poza aceea, si-ar fi dorit sa o poata inlocui cu una noua. Poate ca acum era momentul.

Am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agenție de servicii filmare, fotografie, sonorizare și lumini, pentru evenimentul tău.

1 Like=10 lei catre Asociatia Little People

-Draga, ti-am mai explicat, like-urile nu ii ajuta pe acei copii din Africa.

Desi isi iubea sotia din tot sufletul, trebuia sa aiba mereu discutia asta cu ea. Nu intelegea de ce, dar ea continua sa dea like pe Facebook unor postari care spuneau ca like-urile vor ajuta un copil din Africa sau ca un share va sustine persoanele lovite de un dezastru natural sau ca un like si un share ii vor aduce noroc si bani si mii de alte postari.

Probabil ca dupa atata timp ea o facea doar pentru a-l tachina si a mai petrece timp cu el. Cel putin asta spera el.

-Dar acolo spunea clar ca „1 like=1 leu pentru un copil din Africa” si stii ca eu vreau sa ajut.

-Stiu ce spune, dar nu mai crede tot ce citesti.

Deja se gandea sa ii dezactiveze contul si sa scape de problema mai repede, insa mai avea putina speranta.

-Deci like-urile mele nu ajuta de fapt oameni?

-Nu, ele ajuta doar pagina respectiva sa devina mai populara si sa faca bani din reclame sau alte lucruri asemanatoare.

-Esti sigur?

-Destul de sigur.

-Sigur, sigur?

-Dar daca te-ai insela?

-Cum sa ma insel? E la fel de fiecare data cand ma intrebi.

-Daca ti-as spune ca like-urile pot ajuta oameni?

-Atunci m-as gandi si mai mult sa iti dezactivez contul de Facebook si sa incep sa te invat ca pe un copil de gradinita ce e un calculator.

Parfumerie Douglas

-Ei bine, Douglas Romania sponsorizeaza Asociatia Little People la vanzarea fiecarei palete de machiaj Like.

Aociatia Little People are ca obiectiv imbunatatirea calitatii vietii copiilor si tinerilor bolnavi de cancer prin oferirea unui suport psihosocial pe toata perioada spitalizarii si dupa finalizarea tratamentului, contribuind astfel semnificativ la rata de supravietuire a acestui grup de bolnavi.

Campania „Beauty of Giving” se desfasoara in perioada 23 noiembrie-20 decembrie, iar pentru fiecare paleta Like, Douglas va dona 10 lei asociatiei.

El nu stia daca sa fie uimit ca ea a reusit sa retina toate aceste informatii sau ca nu s-a asteptat ca toata discutia sa duca la concluzia ca ea are dreptate. Era totusi vorba de machiaj, deci ea ar fi stiut oricum mai multe lucruri decat credea el ca exista despre asta.

-Deci pentru fiecare Like se doneaza 10 lei?

-Da. 1 Like=10 lei catre Asociatia Little People

Putea sa vada fericire si mandria de pe fata ei ca in final avusese dreptate. Nu l-ar fi mirat ca toate like-urile date pana atunci sa fie doar pentru acest moment.

-In cazul asta, ma duc sa dau cateva Like-uri pe site-ul Douglas.

Poate ca imbatranise, insa el ramanea primul telefon si nimic nu putea egala asta

-Pe vremea mea, nu se pomenise de asa ceva.

ComputerBlog.ro: review  blog

Asa isi incepea bunicul povestile. Fusese provocat de cei de la ComputerBlog.ro sa vorbeasca despre tineretea lui si zilele sale de glorie si de atunci devenise o traditie. El pusese bazele familiei si tot ceea ce aveau se datora lui.

De cate ori avea ocazia compara vremurile lui cu vremurile actuale.

-Fallout Shelter, Candy Crush si alte mii de jocuri. Pe vremea mea existau doar 4 jocuri si lumea era uimita: Snake II, Pairs II, Space Impact si Bantumi. Doar 4 jocuri si nu am auzit pe nimeni sa se planga de grafica sau ca e prea greu sau altceva. Ehe, alea da zile. Alea erau adevaratele zile.

Zi de zi, nepotii lui erau nevoiti sa asculte aceleasi povesti despre vremuri de mult apuse. Astazi vorbea despre aplicatii, maine despre faptul ca nu vedea rostul unei camere foto atunci cand ai deja un aparat foto perfect functional, peste cateva zile vorbea despre videoclipuri, iar luna viitoare nu intelegea de ce ai avea nevoie de un ecran color. Desi erau plictisiti de aceleasi povesti si aceeasi nostalgie, banuiau ca bunicul lor incerca doar sa mai scape de plictiseala. Dupa o cariera de peste 6 ani, ceva destul de rar in meseria sa, a fost nevoit sa se pensioneze, deoarece aparuse cineva care ii putea face treaba mai repede si mai bine.

-In ziua de astazi, lumea nici macar nu se uita la tine daca nu ai auzit de Youtube, Facebook si daca nu ai cateva mii de aplicatii. In tineretea mea, sa stii cum sa apelezi si sa trimiti era suficient pentru oricine si la inceput erai privit cu admiratie pentru ca puteai face asta. Acum, daca dureaza mai mult de doua secunde sa formezi un numar, toti se supara pe tine si se gandesc deja cum sa te inlocuiasca cu cineva mai bun si care poate face totul mai repede.

Asa isi petrecea zilele un Nokia 3310. Incepuse in 2000 si fusese laudat pentru tot ceea ce putea face, rezistenta lui era una legendara si inca mai auzea ca lumea il pomenea din cand in cand, iar el fusese primul telefon al posesorului sau. Din buzunarul blugilor si biroul de la locul de munca si acasa, locuinta lui se mutase intr-un sertar.

Fusese scos la pensie pe caz de upgrade, desi el se incapatana ca inca poate sa faca orice isi doreste posesorul sau. Poate ca nu avea camera video sau un ecran color sau mii de aplicatii si inca incerca sa se laude cu faptul ca avea doar 113 grame si ca era in forma, in timp ce nepotul sau Iphone 6s avea 143 de grame in ciuda tuturor antrenamentelor, insa el isi dorea sa creada ca e special.

Poate ca imbatranise, insa el ramanea primul telefon si nimic nu putea egala asta.

Avantajele cumpararii de flori online

Fiecare persoana are un moment in care crede ca stie mai bine decat ceilalti. Manualul cu care a venit noul birou e doar in plus si clar tu poti sa il faci, desi ajungi sa sfarsesti cu un scaun sau cu ceva care seamana cu o sculptura moderna pe care nu o intelege nimeni. Reteta pentru un fel de mancare de care nu ai mai auzit iti spune cu exactitate ce si cat sa folosesti? Tu clar poti sa improvizezi si sa cantaresti „din ochi” ingredientele, gustul final e probabil vina celui care a scris reteta.

In situatia asta se afla Alex. Fusese invitat la nunta celui mai bun prieten al sau si cumva reusise sa promita ca se va ocupa el de cateva lucruri. S-a tinut de cuvant pana intr-un punct, apoi s-a gandit ca era imposibil sa nu isi termine treaba in doar cateva minute.

S-a ocupat de aranjamente si de inchiriere si de cateva detalii mai mici sau mai mari ale nuntii, insa nu se ocupase inca de un detaliu important: lumanarea de nunta. El urma sa aduca acea lumanare si se gandise ca oricum erau o multime de locuri din care putea sa cumpere lumanarea in drumul spre nunta, deci nu avea rost sa o ia cat mai devreme. Prietenul lui il sfatuise sa cumpere una online, deoarece auzise ca o florarie online, Floraria Mobila, are lumanari nunta, buchete de mireasa, buchete cununie si multe altele si probabil ca ar fi fost mai usor, dar el clar stia mai bine. Sau asa credea.

Si-a imbracat costumul si s-a pregatit, apoi a plecat sa scape si de responsabilitatea ramasa pentru a se putea bucura de nunta, insa atunci si-a amintit de ce el niciodata nu stia mai bine. A trecut prin zeci de locuri si nicaieri nu mai aveau lumanari de nunta. Nu isi dadea seama cum era posibil asa ceva. Serios, cum e posibil ca zeci de magazine din Bucuresti sa nu aiba nici macar o lumanare de nunta?

Mai avea cateva ore pana la nunta si si-a amintit de ce ii spusese prietenul lui despre Floraria Mobila. A intrat pe site, a dat comanda si a primit-o in doua ore. Chiar si el a fost uimit de rapiditate, insa nu avea timp pentru gandire. In cealalta parte a orasului se afla prietenul lui care probabil ca deja incepuse sa se intrebe de ce intarzia si de ce mai erau in continuare prieteni.

Restul a decurs normal. S-a laudat ca el a avut dreptate si ca a rezolvat problema asa cum ii spusese. Doar nu urma sa recunoasca faptul ca a gresit. Sau sa recunoasca faptul ca ai o multime de avantaje atunci cand cumperi lumanari sau flori online de la Floraria Mobila, cum ar fi rapiditate, un pret mai bun si profesionalism.

Florarie online Floraria Mobila

El nu stia nimic de acele avantaje, dar isi va aminti de ele, din intamplare, atunci cand il va lua gura pe dinainte si va spune ca poate sa cumpere un buchet de flori pentru o nunta sau un botez.

Apa ii daduse acea putere si trebuia sa o foloseasca cu grija

Deja facuse al treilea drum pana la dozatorul de apa in prima ora si presimtea ca urma sa ii atraga atentia cineva in legatura cu asta, insa nu ii pasa. Era cald si probabil ar fi fost in stare sa isi dea demisia daca nu ar mai avea voie sa mearga dupa apa. Simtea ca deja devenea o dependenta, insa nu putea scapa de efectele pe care le-ar avea decizia de a se lasa de apa intr-o zi de vara cu 40 de grade Celsius.

Apa ii dadea putere in fiecare zi, dar cand simtea ca i-a dat cu adevarat putere? Cand nu a avut nevoie de apa pentru a supravietui, ci chiar a primit o anumita putere prin simplul fapt ca avea apa?

Isi amintea ca atunci cand avea 6 sau 7 ani, mama o ruga mereu sa ii aduca un pahar cu apa rece si se folosea mereu de asta pentru a scapa de probleme si pentru a obtine mici avantaje si uneori mari cantitati de dulciuri. Era o zeita a apelor care uneori spargea o vaza sau se certa cu alti copii sau spunea o prostie, insa mereu reusea sa rezolve totul cu un pahar cu apa. Chiar daca mama nu ii cerea, ii aducea un pahar plin cu apa, spunand ca probabil ii e sete si reusea sa faca sa dispara amintirea a ceea ce spusese in urma cu 3 minute. Apa ii daduse acea putere si trebuia sa o foloseasca cu grija.

Anii au trecut si a ajuns la scoala. Intr-unul din ani, vara a venit mai repede si apa devenise cel mai important lucru in fiecare zi, asa ca si-a amintit de puterea ei. Intr-o zi, unul din colegi a rugat-o sa ii dea o sticla de apa pentru ca si-o uitase pe a lui acasa si atunci i-a venit ideea. Putea sa vanda sticle de apa pentru orice ii trecea prin minte: bani, mancare, favoruri, orice isi dorea. Avea noroc ca unul din buzunarele ghiozdanului ei promitea sa tina apa rece si in general isi facea treaba. Asa a ajuns sa dezvolte o intreaga afacere in pauze si sa isi creasca imperiul. Pana cand a venit vacanta si s-a terminat scoala si nimeni nu mai avea nevoie de sticlele ei. Apa ii daduse acea putere si trebuia sa o foloseasca cu grija.

A mai incercat sa repete acelasi lucru si in alti ani, insa multi nu mai erau interesati, deoarece scoala instalase un watercooler La Fantana si puterea ei era neinsemnata. Nu putea sa rivalizeze cu apa rece si gratuita.

Au trecut anii, ea a terminat scoala si liceul si si-a gasit un loc de munca pe durata verii dintre doi ani de facultate. Era acelasi loc de munca pe care il are si acum, insa isi amintea cum a fost foarte aproape sa nu mai lucreze acolo din prima zi. I se atribuise ceva usor de facut, insa, fara sa vrea, a dat-o-n bara si seful ei s-a suparat foarte tare. In timp ce asculta un discurs care combina faptul ca facuse o greseala si ca era doar prima zi, seful ei a tipat prin birou dupa unul dintre angajatii pe care il trimisese dupa o sticla de apa pentru ca se facuse foarte cald si murea de sete.

Pentru prima oara in acea zi, avea noroc. Avea in mana o sticla de apa pe care o luase de la frigider. Sticla de apa era motivul pentru care se afla acolo, pentru ca se dusese sa o ia in loc sa inceapa sa isi faca treaba, dar nu asta conta. Avea din nou putere asupra oamenilor, puterea apei. Trebuia sa isi foloseasca puterile cu grija. Si-a cerut scuze si i-a oferit sefului sticla de apa, iar in urmatoarele secunde nu se mai stia ce cauta ea in birou si a fost trimisa inapoi sa isi faca treaba.

Au mai fost cazuri in care a avut nevoie de apa dupa un maraton sau cand a trebuit sa gateasca ceva, insa cui ii pasa de asta? Avea puterea de a controla oamenii cu ajutorul apei, insa probabil ca o va folosi doar atunci cand o va da din nou in bara si va trebui sa incerce sa isi pastreze locul de munca.

Spera doar ca se va intampla din nou vara si ca va avea un watercooler La Fantana la indemana.

E momentul sa cumperi produsele Moment

Oare cate in cate momente din viata si-ar fi dorit sa se poata intoarce pentru a repara ceva ce a stricat?

Nu stia de ce, dar simtea ca de multe ori nu a facut ce trebuia. Incerca mereu sa le faca pe plac oamenilor, insa reusea uneori sa o dea in bara si ajungea sa se gandeasca la acele momente dupa ani si ani, fara sa poata face ceva.

Un moment de care isi amintea era de cand avea cinci sau sase ani si se juca prin casa. Mama ei era in bucatarie si isi vedea de treaba, iar ea isi imagina ca era o printesa care zbura prin camere si isi imagina o intreaga imparatie cu unicorni si vata de zahar si orice ii trecea prin mintea ei de fetita de 5 ani. In timp ce purta o discutie despre importanta dulciurilor cu unul din unicornii sai, a vrut sa isi foloseasca bagheta magica si sa faca sa apara un castel, insa in locul castelului au aparut cioburi. Jucandu-se, un observase ca lovise vaza preferata a mamei sale. Stia ca era o vaza importanta pentru ca o primise de la mama ei, iar mama ei de la mama ei si tot asa, insa mama ei nu parea atat de suparata pentru ceea ce s-a intamplat. Mai tarziu a aflat ca mama ei fusese suparata cateva zile pentru asta, insa ea nu observase. Acum si-ar fi dorit sa se poata intoarce in timp in acel moment si sa incerce sa ii lipeasca vaza.

Reusise sa strice multe lucruri de-a lungul timpului. Reusise sa mai sparga o gramada de vaze, pahare si orice obiect fragil. Majoritatea cunostintelor de familie stiau sa ascunda obiectele fragile cand ea era prin apropiere, insa mai exista un moment de care isi amintea.

Nu isi mai amintea exact ce varsta avea atunci cand totul s-a intamplat, insa isi amintea perfect. Surioara ei vazuse undeva un turn facut din bete de chibrit si aracet si isi dorise si ea sa faca unul. Dupa ce isi stresase mama cu asta timp de mai mult de o saptamana si dupa ce a batut apropouri de cateva ori pe ora si dupa miliarde de rugaminti, mama ei a acceptat ca in sfarsit sa faca impreuna cu ea un turn din bete de chibrit. Dupa cateva ore de renuntat, de plans, de nerabdare si de bete de chibrit si aracet pe podea, turnul era in sfarsit gata. Drept rasplata pentru rabdare, surioara ei urma sa primeasca o inghetata, asa ca a plecat cu mama ei la magazin pentru a alege ce vrea. In tot acest timp, ea ramasese acasa si isi vedea de treaba. Se pregatea sa mearga sa manance cand s-a gandit sa vada ce mai face surioara ei, fara sa stie ce urma sa se intample.

A deschis usa cu putere si urmatorul lucru pe care l-a vazut era o gramada de bete imprastiate pe podea, iar ea nu reusea sa inteleaga ce facuse. Abia cand surioara ei s-a intors acasa si-a dat seama ce facuse. Acum si-ar fi dorit sa se poata intoarce in timp in acel moment si sa incerce sa repare turnul sau macar o parte din el.

Sirul gandurilor i-a fost intrerupt de cineva care a trecut pe langa ea. Se afla in continuare in supermarket si cauta un lipici pentru a lipi ceva ce mai stricase prin casa. Nu isi mai amintea ce era de data asta, deoarece deja se aduna o gramada de obiecte pe care trebuia sa le repare. Se uita la produsele Moment si se gandea sa isi faca deja provizii. Probabil ca urma sa cumpere de peste 50 de lei si pana la 15 septembrie poate urma sa castige unul dintre cele 6300 de pranzuri la McDonald’s pe care putea sa il dea unui prieten caruia ii stricase o mica jucarie pe care o primise cand era mic. Sau putea castiga unul din premiile saptamanale de 500 de lei. Sau marele premiu de 1000 de euro cu care putea sa isi cumpere mult lipici. Probabil ca lipiciul in valoare de 1000 de euro ii va ajunge timp de o luna? O saptamana?

Logo Moment

Daca nu era acum momentul sa cumpere produsele Moment, atunci cand?

Cea mai mare ora de sport

-Draga, am o surpriza pentru tine.

Ana era in bucatarie cand si-a auzit sotul intrand pe usa. Nu se astepta sa il vada atat de devreme acasa si era in urma cu multe lucruri, inclusiv cina cu care ar fi trebuit sa il astepte. Ar fi vrut sa se ascunda, dar nu avea cand sa o mai faca deoarece sotul ei tocmai intrase sa o caute.

-Aici erai.

-Ce cauti acasa atat de devreme? Credeam ca o sa apari peste cateva ore.

-Asa ar fi trebuit, insa am plecat mai repede de la birou. Ai uitat ce zi e astazi?

-10 iulie?

-Si ce s-a intamplat pe 10 iulie?

-Chiar nu iti amintesti?

-Nu, unde vrei sa ajungi cu ast…Stai, mi-am amintit. Astazi e aniversarea nuntii noastre.

-Exact, tocmai de asta ti-am adus un mic cadou.

I-a intins un afis putin mototolit, probabil pentru ca el se grabise sa ajunga acasa.

-Ce e cu afisul asta?

-Mai tii minte cum ne-am cunoscut?

-Am de ales? Reusesti sa imi amintesti de fiecare data cand ai ocazia. Noi doi ne-am cunoscut la gradinita cand aveam 5 ani. Tu alergai peste tot si orice lucru care putea sa semene cu un sport te implica pe tine. Doi copii jucau fotbal? Deveneau trei imediat ce ii vedeai. Doi baieti fugeau unul dupa altul? In urmatoarea secunda te tineai si tu dupa ei si nu ii lasai in pace pana nu se jucau si cu tine.

Mie nu imi placea deloc sa alerg. Eu preferam sa ma joc cu papusile, dar tu aveai alte planuri. Dintre toate fetele de acolo, m-ai ales tocmai pe mine. Si nu e ca si cum m-ai ales drept viitoarea ta mireasa sau altceva. Nu, tu m-ai vazut pe mine drept fata careia puteai sa ii iei papusile si apoi sa fugi cu ele cat puteai de repede.

-Si la inceput tu nu te-ai jucat cu mine. Tipai la mine sa iti dau papusile inapoi si apoi mergeai la doamna educatoare sa ii spui pentru a mia oara ca nu te las in pace.

-Si asta nu te-a oprit niciodata. Erai mereu pedepsit, dar tot nu ma lasai in pace. Pana la urma, m-am suparat rau pe tine si am vrut sa te trag de urechi, asa ca am inceput sa fug dupa tine. Si asa am ajuns sa imi petrec fiecare pauza fugind dupa tine in loc sa ma joc cu papusile pe care reuseam sa le iau inapoi de la tine.

Dupa ce am ajuns la scoala, nu te-ai oprit. Partea buna era ca nu imi mai luai lucrurile. Partea proasta era ca eu eram competitiva si tu insistent. Tu puteai sa alergi 100 de metri in 10 secunde? Trebuia sa vii si sa te lauzi si sa imi spui ca eu nu puteam face asta.

-Nu a fost chiar atat de rau.

-Daca stau sa ma gandesc, chiar nu a fost. Din cauza ta mi-a placut foarte mult ora de sport. Si tu ai stiut asta. De fiecare data cand urmareai ceva, asteptai sa vina ora de sport. Trebuia sa imi ceri tema la matematica? Urma sa ti-o dau daca erai mai rapid decat mine. Aveai nevoie de un partener pentru proiectul la biologie? Eu eram daca tu reuseai sa sari mai sus decat mine.

Pana si prima noastra intalnire a fost datorita orei de sport. Ai vrut sa ne intrecem de la o poarta la alta si tu lipisei de o bara un bilet pe care scria „Vrei sa mergi la un film cu mine?”.

-Da, inca regret ideea aia. Nu m-am gandit atunci cand de stupida a fost.

-Dar a fost din suflet.

-Ai fi putut sa accepti din prima, nu sa ma faci sa scriu 36 de mesaje si sa incerc primii doi ani de liceu sa te conving.

-Ce urmaresti cu toata povestea asta?

-Avand in vedere cat sport ai facut din cauza mea si cat de mult din copilaria noastra e ora de sport, ma gandeam ca am putea merge la cea mai mare ora de sport cu ocazia aniversarii noastre.

-Scuze, dar deja am o gramada de lucruri de facut maine.

Imediat ce ea a terminat de vorbit, el i-a luat telefonul de pe masa si a spus:

-Daca nu reusesti sa ma prinzi, facem cum vreau eu.

Chiar isi dorea sa ii poata da o palma uneori, insa stia ca asta nu rezolva nimic. Asa era firea lui. In plus, cea mai mare ora de sport insemna si ca poate sa se lauda cu victoria ei pana la urmatoarea idee de-a sotului ei. Asta insemna cam 10 minute, dar tot era ceva.